Când Diavolul Iubeste

Capitolul 23

Nu stiu daca ceea ce simt pentru el este atât de puternic încât ma face sa nu am nici o reactie negativa si sa nu ma tem când dau cu ochii de chipul lui de demon sau pur si simplu stiu ca sub aceasta înfatisare nepamânteasca si înfricosatoare,sta înca ascuns un îngerul rupt din Rai.

Îi mângâi pielea ridata de o culoare ciudata fara sa întrerup contactul vizual ca sa nu se simta stânjenit desi aproape ca ma holbez la el mai mult din curiozitate.Ochii îi sunt mai întunecati ca niciodata si parca se teme sa spuna ceva.Si eu am ramas fara cuvinte desi mereu le am la mine.

Momentul se întrerupe brusc când vizibil enervat se ridica din asternut dezvaluindu-mi înfatisarea reala a diavolului care a devenit.
Ma ridic instinctiv în fund acoperindu-ma cu cearsaful si un fior rece îmi strabate sira spinarii aducând cu el si o stare sâcâitoare de furie.

Cu fata încruntata si dintii albi si ascutit la vedere,aproape ca ragneste la mine iar focul din semineu se înteteste si asta chiar ma înfricoșaza.

-Tu nu esti în toate mintile Angel...Cum poti sa nu ai nici un sentiment de scârba sau dispret?!Daca as fi fost în locul tau as fi fugit mâncând pamântul,nu as fi deschis ochii niciodata,as fi preferat mai degraba sa mi scoata cineva decât sa vad aratarea din fata mea.Cum poti sa iubesti un monstru ca mine?!încheie ragnetul pe o voce ireal de demonica.
Apoi balmajeste ceva în latina.

Nu spun nimic doar încerc sa îmi linistesc bataile alerte din piept.În acest moment sunt vizibil speriata din cauza reactiei lui nu din cauza înfatisarii.
Respir adânc si adunându-mi curajul ma dau usor jos din pat si cu pasi marunti ma îndrept spre locul unde sta nemiscat ca o statuie a unui gargui ,lasându-l sa îmi admire trupul gol.
Ma apropi si desi constienta ca ghiarele lungi si ascutite m-ar putea ranii îi iau mâna si îi pun palma în dreptul inimii mele

-Nu conteaza ce vad ochii mei ,ce ating cu palmele mele,când ceea ce simt aici este mai puternic decât orice pe lume asta sau cealalta...îi spun cu voce șoptita.

Si fara sa mai îmi înfrânez dorintele îl sarut cu toata pasiunea ce mocneste în mine si este gata sa explodeze.
Stiu sigur ca sufletele noastre sunt pregatite sa se uneasca în unul singur si la fel si trupurile noastre.

Ma ridica în sus iar eu îi înconjor mijlocul cu picoarele lipindu-ma si mai mult de el.
Sunt constienta de ceea ce urmeaza dar ma las purtata de bratele lui puternice si de sentimentele ce îmi acapareaza toate gândurile rationale.

Dupa ce ma aseaza delicat pe pat, chipul lui frumos iese la suprafata si flacarile mici ce i se onduiesc în ochii capata o nuanta intensa de rosu.
Îmi atinge încet obrazul cu degetele apoi trupul cu dosul palmei facându-ma sa ma arcuiesc de spate.Când ajunge din nou între coapsele mele umede reuseste sa stârneasca în mine valuri de placere.

-Nu te opri...îi spun când îi vad ezitarea.

Ma patrunde usor si strâng din dinti pentru ca o durerea ascutita ma loveste imediat dar încerc sa nu ma gândesc si sa ma las purtata de senzatia de placere care pare mai intensa.
Ma dezmiarda cu saruturi si mângâieri când realizeaza ca pentru mine este pentru prima data si încearca din rasputeri sa nu ma raneasca cu nimic,transformând fiecare clipă în scântei înfloritoare de iubire care ma lasă fara suflare.
Îi citesc satisfactia dar si groaza pe chip,sentimente contradictorii care si pe mine ma încearca.

Lucian devine cel mai frumos cosmar al meu.

Nu stiu cât timp a trecut,stiu doar ca am facut dragoste iar si iar cu si mai multa intensitate,pâna la epuizare,de parca nu ne-am fi saturat niciodata unul de celalalt si într-un final am adormit la pieptul lui.
Când m-am trezit el plecase deja.Îmi lasase în schimb pe perna un biletel scris frumos alaturi de un trandafir parfumat....

"Ma întorc în zori".

Am oftat pentru ca mi-as fi dorit sa ramâna langa mine.Am ridicat trandafirul iar parfumul lui ma învaluit în catifea.
Zâmbind m-am dat lenesa jos din pat si am constatat ca abea ma mai pot tine pe picioare.Ma durea aproape fiecare osisor din corp si toti muschii,cred ca m-am ales cu o mare febra musculara.
Rânjesc visatoate cu gândul la toate cele întâmplate iar narile mele inhaleaza mirosul lui ce înca pluteste prin aerul fierbinte.Ma îndrept direct spre oaza racotoasa din baie cu gândul sa ma relaxez putin si sa îmi mai potolesc fierbințeala.

Dupa ce cada se umple cu apa calduta,ma bag usor ,mai întâi sa ma obisnuiesc apoi ma scufund cu totul si ma eliberez de tot stresul si zgomotul din capul meu,alunecând moale pâna la fund.

Nu dureaza mult si ma simt ca zmulsa din radacini de o mâna grabita sa ma trezeasca la realitate.

-Angel,micul meu înger...aud vocea îngrozita si tresar cascând ochii si tragând tare aer în piept.

Ma trage si mai aproape strângându-ma cu putere în brate.

-Te rog iarta-ma,nu am vrut niciodata sa îti fac vreun rau...continua.

Tusesc usor eliminând apa înghițita atunci când am fost trasa brusc la suprafata si dupa ce îmi dreg vocea reusesc sa scot câteva cuvinte.

-Sunt bine...încerc sa îi linistesc.

-Dar de ce ai vrut sa îti iei viata,pentru un moment nu am mai simtit nimic si...se întrerupe.

-Sunt ok...repet ca sa îmi dea crezare cuvintelor.Nu am nici un gând sinucigas pe cuvânt,cel putin nu acum...spun si afisez un zâmbet discret în coltul gurii.Am vrut doar sa ma relaxez si m-am detasat de tot.

-Offf am fost îngrozit când mintea ta a ramas goala,fara gânduri,pustie...am crezut ca...ai murit.

-Sunt chiar aici în bratele tale si aici o sa ramân cât îmi va permite timpul.Doar ca am nevoie sa respir daca nu vrei sa grabesti procesul.

Ma priveste înca îngrijorat si slabeste strâmsoarea iar eu reusesc sa îmi umplu plamânii asa cu trebuie.Cand vede ca mi-am recapatat toate simturile ma saruta apasându-si buzele calde peste ale mele si simt cum fiorii primei iubiri pune stapânire pe inima mea.