Când Diavolul Iubeste

Capitolul 31

Ma strecor ca o umbra înainte ca Mihail sa îsi i-a zborul îndreptându-ma spre padure.Am un presentiment ca va veni sa ma caute.

Nu a durat mult pâna sa îi simt furtuna aripilor.

-Te asteptam...zic înainte sa apuce sa deschida gura.

Stateam în mijlocul mici pajisti cu mâinile înclestate la piept.

-Salutari si tie frate...spune pe un ton ironic.

-Hai sa trecem peste formalitati,mai bine zimi ce vânt te aduce pe aici,te-ai plictisit în Rai si ai venit sa îmi faci o vizita?!Esti invitatul meu...si cu un gest din mâna pamântul se crapa iar scarile din  piatra ies la iveala.
La capatul lor usile masive,arse de focul mistuitor strajuie intrarea în regatul meu.

-Nu este nevoie,nu cred ca mi-ar placea sa îmi pârlesc aripile iar aerul de acolo pun pariu ca este irespirabil.Apropo omul mai supravietuieste sau ai consumat-o în toate modurile posibile?

Apropoul lui îmi ridica parul de pe corp si involuntar îmi arat coltii stralucitori.Cu greu ma stapânesc sa nu ripostez dar trebuie sa alfu mai multe de la el.

-Vorbim despre regina împaratiei mele?!iar vocea îmi suna dracesc.

Un râs rasunator îi iese din gât facându-i pieptul musculos sa se zguduie.

-Esti de-a dreptul amuzant Lucifer...apoi devine dintr-o data serios.
Scoate-o afara vreau sa vad cu ochii mei daca iau crescut coarne.

-Regina nu îsi paraseste niciodata regatul,daca vrei sa o întâlnesti te poftesc...

-O sa refuz invitatia ta astazi,poate cu alta ocazie,acum ma grabesc putin.

-Te astept oricând vei vrea frate...spun ultimul cuvânt pe un ton apasat.

Dupa o privire banuitoare si încruntata îsi întinde aripile si se face nevazut.

Pornesc în urma lui pentru ca trebuie sa gasesca un indiciu unde se poate afla Gavril iar o data cu asta voi afla unde imi tine acesta captiv iubirea.
E bine ca deocamdata Mihail nu stie ca Angel a disparut si ea.

Se opreste pe la mai multe locati întrebând diverse surse daca l-au vazut însa nici urma de el.Este greu sa fi înger si sa stai ascuns.Vocea Tatalui si a fratilor tai îsi rasuna mereu în cap la fel ca într-o retea fara fir.
Ma bucur ca în capul meu sunt doar eu.

Ramas fara idei Mihail porneste spre Rai dar cu siguranta nu o sa renunte prea curând,trebuie sa stau cu ochii pe el.

Si bine fac pentru ca nu stiu din ce motiv acesta îsi schimba brusc directia.
Se opreste în dreptul unei case derapanate.Îsi strânge aripile facându-le sa dispara si face sa apara pe el vesminte obisnuite de om.Fara sa mai stea pe gânduri deschide usa scorojita din lemn si un fum greu cu miros înecacios de tutun si plante iese prin deschizatura îngusta.Oare ce se ascunde în interiorul mici încaperi?!

Ramân pe loc cu privirea fixata pe usa dar nu reusesc sa disting nimic din cauza întunericului însa o voce ragusita de femeie se aude pe fundal.

-Intra,stiam ca o sa vi...

Se pare ca si Mihail are secrete,trebuie sa aflu cine este femeia si ce legatura are cu el si mai ales cu situatia actuala.

Am ramas de paza aproape toata noaptea dar el nu a mai iesit si nici nu am putut sa ma apropii prea mult de casa, sa pot trage cu urechea.

Soarele da semne ca este pe cale sa rasara asa ca fara speranta ma hotarasc sa ajung în regat înainte ca lumina sa îmi orbeasca toate simturile.

Dezamagit si cu inima grea ma întorc în iad închizându-ma de graba în camera pustie unde doar mirosul ei placut mai ramasese îmbibat în asternuturi.
Ma arunc în pat cu fata în perna si inhalez cu dor dulceata miresmei.
O durere scâitoare îmi apasa pieptul si regret ca am fost atât de slab încât sa îmi permit sa simt din nou.Daca nu o voi gasi niciodata voi suferii cumplit.
Dar trebuie sa fac tot ce îmi sta în putere sa o readuc înapoi în bratele mele,nu sunt pregatit sa îmi traiesc restul eternitarii cu inima franta.

La lasarea serii ma voi întoarce la casută si voi afla cine este misterul din spatele usii.Am un sentiment ciudat ca aceasta persoana are lucruri interesante de împartasit.
Pâna atunci trebuie sa ma odihnesc si sa îmi adun puterile,sa fiu pregatit pentru indiferent ce urmeaza sa se întâmple.

Închid ochii  si îmi închipui ca este cu mine chiar daca este doar o fantezie,asta face durerea sa fie mai usor de îndurat.Îi privesc zâmbetul si ma multumesc cu atât,mi-e teama sa întind mâna si sa realizez ca nu pot sa o mai simt.
Intru într-un somn profund purtat de imaginea micului meu înger iar inima mi se potoleste în piept,bataile ei devin surde si durerea dispare încet....iar eu intru în negura întunecata din subconstientul meu.