-Mono... degete lui sunt încâlcite în părul meu, palma sa îmi cuprinde obrazul iar buzele sale îmi sărută creștetul. Nu e nimic sălbatic, niciun gest nu e condus de instinctul adolescentin, de hormoni sau de pasiune. Atingerile sale sunt atât de ușoare, de tandre, de electrizante încât simt cum sufletul meu ia foc in privirea lui.
Inchid ochii și îmi sprijin capul de pieptul său, în locul în care știu că, sub materialul tricoului negru, se află însemnul și inițiala mea, inspirându-i mirosul de parcă ar fi fost singurul aer pe care îl puteam respira după o lunga perioadă de sufocare. Stiu că e doar un vis. Însă o neg de parcă de asta ar depinde viața mea. Vreau să îl pastrez aici cât mai mult. Îl vreau din nou lângă mine, îl vreau aici atât de mult încât nu mă deranjează să mă mint măcar câteva minute.
-Te rog, mono, nu plânge... spune sorbind lacrimile în timp ce îmi acoperă chipul cu săruturi. Orice s-ar întâmpla, nu uita, Madeline, ești cerul meu, ești sângele care mă păstrează în viață, ești floarea norocoasă de liliac cu cinci petale. Ești slăbiciunea mea, mono... îmi înfășoară mâna în degetele sale și mă strânge tare de mână. Te iubesc pentru întreaga eternitate, îmi șoptește.
Îmi închid ochii, cerându-i în gând să mă sărute. Însă atunci când deschid ochii, sunt singură din nou. Doar eu și o crenguță de flori de liliac așternută în palma mea dreaptă...
Mă trezesc instantaneu, așa cum s-ar întâmpla în cazul unui coșmar. Toți mușchii îmi sunt încordați, pumnii îmi sunt strânși. Iar când îmi deschid pumnul drept, o crenguță de liliac distrusă își împrăștie parfumul ...
Să îl am , chiar și pentru câteva secunde într-un vis , era de parcă aș fi avut luna , stelele , fericirea infinită , toată iubirea cuprinsă într-un univers și tot norocul din florile de liliac.
David.David.David.David.David.David.David.David.David.David.David.David.David.David.
De ce nu mi te pot scoate din cap?
De ce nu te pot lăsa în urmă?
De ce nu te pot scoate din inima mea?
De ce trebuie să îți aparțin în întregime, să fiu a ta fără să pot alege? De ce nu pot să îmi aparțin mie? De ce nu pot să îmi dezleg sufletul de al tău?
De ce nu îmi dai libertatea de a te uita, de a te urî sau măcar de a evita prezența ta în inima mea?
***
-Ce e aia? Vreo poțiune fermecată sub razele lunii pline? îl întrebam în timp ce ieșeam din camera lui.
-De fapt, este ceai cu ghimbir.
-Sună a apa luată din castronul câinelui cu nume sofisticat.
-Vrei să încerci? spuse întinzându-mi sticla de plastic.
-Nu mulțumesc! Nu sunt prea atrasă de a lua bacteriile tale. Ar putea la fel de bine să fie vreo chestie care mă face albastră.
-Cum vrei tu, spuse luând o înghițitură din lichidul de culoare galben-maronie.
-Ești sigur că ești în stare să mergi? Fără cârje sau ceva?
-Madeline, eu sunt sprijin-moral-infirmieră-bonă, ții minte?
-Trevor, eu sunt fata care ți-a salvat pielea, ții minte? am spus mergând cu spatele pe alee , rânjind spre cuta dintre sprâncenele lui.
-Nu mai spune asta cu voce tare! Am o reputație de păstrat, glumi el.
CITEȘTI
Vânător de suflete (Atingerea morții II)
Fantasía"Toate pasiunile sunt bune când le stăpânim și toate sunt rele atunci când ne subjugă"-J.J. Rousseau Îți aud glasul strigându-mă , implorând. Îți simt atingerea în visele mele, rece, înghețându-mi sângele, accelerându-mi pulsul...Îți simt mirosul, a...
