-Cât a trecut, deci?
-Patru săptămâni, cinci zile și 13 ore, îi spun îndosariind niște hârtii.
-Dar cine le mai numără,nu? îmi spune Spencer așezându-se picior peste picior.Măcar și-a ținut cuvântul, n-a mai apărut în visele tale, nu ți-a mai intrat în cap,... totul e ok, nu?
-E destul de ciudat, dar cred că încep să mă obișnuiesc... Aranjez foile în dosarul de carton și le așez în teancul de pe birou.
-Ce e ciudat? Rochia de un albastru închis care îi făcea ochii să strălucească mai tare îmi amintea de cea pe care o purtasem eu în visul în care deslușisem misterul legământului.
-Poți schimba rochia? o întreb continuând să așez hârtiile în dosare. Deși știu tot ce se poate ști despre magie, vânătorii par foarte înapoiați cu tehnologia. Adică pe bune, ce instituție nu are în ziua de azi arhive computerizate?Se pare că o fabrică de mașini de omorât vampiri nu are...
Spencer plesnește din degete iar rochia ei se schimbă într-una de culoarea piersicii coapte, iar părul se ondulă în șuvițe asemenea tentaculelor cu voință proprie ce se împletiră într-un spic perfect.
-Deci, ce e ciudat?
-Liniștea... E mult prea liniște în capul meu acum...
Ea plesnește din buze în semn de dezaprobare, stând sprijinită de teancul de dosare.
-Astea sunt gata, Salinas? întreabă Ted, un bărbat peste 45 de ani care vine la arhivă după ce își termină orele pentru a da o mână de ajutor. De obicei primea din când în când câte un amărât de începător care pășise strâmb, dar acum se pricopsise cu mine.
-Da. Te ajut? Când văd că înclină din cap în semn că nu, îl las să care singur dosarele până la camera arhivei pentru a le ordona.
-Mai trebuie să fac ceva? îl întreb așezându-mi tricoul negru făcut din cine știe ce material elastic special pentru uniformele de vânători pe care eram nevoită să îl port aici.
-Avem nevoie de informații despre un caz... spune el așezând dosarele pe rafturi încercând să își amintească, Adam Keller. E destul de recent, atacul instructorului Hunt.
-Da, știu despre care este vorba, dar cine l-a cerut?
-Instructorul vrea să facă niște cercetări suplimentare, nimic care să te privească, îmi spune el cu intenția de a-mi închide gura.
-S-ar putea să mă privească mai mult decât credeți... murmur știind că nu mă va auzi din camera arhivei. Caut dosarul, seroxez câte o copie a fiecărei foi -deși e strict interzis- le vâr în paginile jurnalului meu și pun dosarul în sertarul cu informații cerute.
-Mama ta nu a găsit încă nimic despre protecții...
De ceva vreme, eu, mama și Spencer lucrăm împreună la toată treaba asta cu acumularea de informații. Mama răsfoiește cărțile pe care le împrumt de la bibliotecă și îmi face o selecție de pagini și capitole care mă înteresează în mod special, în timp ce Spencer se ocupă mai mult cu partea în care are grijă să nu fiu distrasă de la activitatea mea.
-Vâscul? O,... da, îl uitasem pe Trevis. El era pe post de examinator. Îmi verifică cunoștiințele, îmi povestește strategiile lui de a scăpa sau combate anumite creaturi fără a fi întotdeauna necesă forța fizică. A fost de mare ajutor săptămânile astea...
-Pentru vârcolaci?
-Greșit , e pentru giugiuleală, rânjește el proptindu-și palmele pe birou.
CITEȘTI
Vânător de suflete (Atingerea morții II)
Fantasia"Toate pasiunile sunt bune când le stăpânim și toate sunt rele atunci când ne subjugă"-J.J. Rousseau Îți aud glasul strigându-mă , implorând. Îți simt atingerea în visele mele, rece, înghețându-mi sângele, accelerându-mi pulsul...Îți simt mirosul, a...