Necorectat!
Malia trecu din mers pe bancheta din spate și trase paravanul ce mă ascundea.
-Bună, ce mai faci? am zâmbit eu inocent suflandu-mi părul din față.
-Sună-l pe Trevis înapoi, e la noi. Vii pe banchetă, acum! îmi spuse ea așezându-se iar pe locul ei.
-Vreți să nu vă mai foiți atât? Mă derutați! M-am așezat cuminte pe banchetă, absorbind cu poftă oxigenul.
-Nu aveți destul timp pentru a mă duce înapoi. În plus, nici combustibilul nu v-ar ajunge. Să nu uităm cât de folositoare aș putea să fiu!
-Moartă n-ai fi de niciun folos! îmi spuse Malia. Deschise telefonul și tasta numărul.
-Dacă îi spui că sunt aici, o să se crizeze. Și toată misiunea s-ar duce pe apa sâmbetei, i-am spus Maliei în timp ce își lipea telefonul de ureche.
-Trevis, tocmai am verificat eu portbagajul și dosarul meu cu planul misiunii. Se pare că mi-am uitat o parte din foi pe birou- cele găsite de director. Așa că nu-ți face griji, Madeline e sigur pe undeva într-un copac și scrie în jurnal, ca de obicei. Urmă o pauză lungă în care Trevis îi mai comunică câte ceva. Da, pentru mine e ok așa. Ne vedem la intrarea în oraș atunci.
-Îmi ești atât de datoare! spuse Malia nervoasă. Nu doar ție!
Îți sunt datoare, Celeste. Mersi de ajutor. Promit că-ți primești plata imediat după misiune.
Este o plăcere să fac afaceri cu tine! licărește răspunsul pe pielea mea.
***
Când mașina se opri brusc, eu eram întinsă pe bancheta din spate, cu picioarele pe podeaua mașinii, moțăind. Când mașina scrâșni din dinți parcă oprindu-se , mă aruncă pe jos.
-Au! am spus scuturându-mă de praf.
-Aici ne întâlnim cu Trevis. Ce naiba facem cu ea? întreabă Malia de parcă n-aș fi fost acolo.
-Te aud, să știi!
-Noi nu te-am pârât, ar fi bine să ne scapi pielea de furia lui Trevis. Mi-am așezat bluza șifonată, urmând planul pus la punct încă din campus. Doar confirmați ceea ce spun și va fi ok, bine? Mi-am prins părul într-o coadă și am ieșit în întâmpinarea lui Trevis.
-Hei, străine! i-am spus zâmbind.
Știți secvențele acelea din desene când maxilarul personajelor le cade pe podea? când gura lor devine un hău mare cât uimirea lor? Trevis arăta așa. Șocat,perplex, încercând să se convingă că delirează.
-Cum naiba ai ajun...?
-Portal. Știi că există o carte în bibliotecă care îți indică cum să schimbi destinația unui portal? Noroc că nu era nimeni în bibliotecă, altfel ar fi murit de plictiseală acolo până ne întoarcem noi.
-Trimite-o în campus! strigă el spre Celeste, sângele urcându-i-se în obraji de furie.
-Știi că nu pot. M-aș osteni și epoizarea asta nu v-ar fi de folos, ba chiar v-ar încetini. Dar, dacă te ajută cu ceva, are o protecție și nu va fi rănită. Nu știu de ce faci tot tan-tam-ul ăsta, parcă ți-ai pierdut capul. Mâinile ei încrucișate pe piept, sprânceana ridicată și figura plictisită par a fi ale unui actor veritabil.
Trevis se calmează expirând de câteva ori zgomotos, după care i se adresează lui Celeste:
-Stă numai lângă tine și ai grijă de ea.
CITEȘTI
Vânător de suflete (Atingerea morții II)
Fantasy"Toate pasiunile sunt bune când le stăpânim și toate sunt rele atunci când ne subjugă"-J.J. Rousseau Îți aud glasul strigându-mă , implorând. Îți simt atingerea în visele mele, rece, înghețându-mi sângele, accelerându-mi pulsul...Îți simt mirosul, a...
