-Nu înțeleg. Te-ai vindecat...
-Nu poți spune nimănui, bine? Îi spuneam încercând să fac câteva noduri tricoului-franjuri pentru a nu rămâne dezbrăcată până ce vor apărea ajutoarele- care sunt bărbați, apropo.
-Ești o elementară, ai nevoie de pregătire. Mi-ai salvat viața azi, îți sunt datoare.
-Te rog, spune-mi că nu ești genul de persoană care crede că trebuie să devină sclava salvatorului ei!
-M-am comportat cum m-am comportat cu tine iar tu m-ai salvat.
-Era lucrul corect de făcut, îi spun răsfoind o carte pe care o citisem deja, căutând informații despre cum am putea ieși din bibliotecă.
-Știai de puterile tale? Mă întreabă scormonind prin biroul bibliotecarei. Pentru ce are nevoie o bibliotecă magică de bibliotecară nu stiu, chestiunea asta mă depășește.
-Știu că nu sunt ca tine, nu sunt ca fostele mele prietene, nu sunt nici ca Jayden. Știu cât de diferită sunt, dar nu am nevoie să mă privească toată lumea așa cum mă priveau când am venit. Dacă simți că îmi ești datoare, doar nu-mi dezvălui secretul, ok?
Ea se ridică de sub birou, ținând în mână o bluza cu nasturi micuți, prelați, și mă ajută să o îmbrac. Încă simțeam o durere difuză pe șira spinării, eram cam amețită de la pierderile de sânge, dar măcar eram in viață, corect?
-Nu voi spune nimic, dar pata de sânge te va da de gol, știi? Am cercetat pata. Mai bine spus balta ce se impregnase în țesătura covorului. Tricoul sfâșiat plus parul meu ars plus pata de sânge egal secret dezvăluit.
-De ce le ia atât de mult să ajungă aici? Nu pot sparge un zid?
-Biblioteca asta e mai fortificată decât oricare altă instituție, poate doar arhiva mai e atât de protejată. Zidurile nu pot fi sparte sau escaladate, pe scurt singura intraresau ieșire e ușa. Și le va lua destul de mult să refacă vrăjile. Ai timp să găsești o poveste credibila pentru puterile tale, spune încă scormonind prin lucrurile din bibliotecă.
-Bine, spun mulțumită de avansul meu. Știi unde e baia?
-După sectiunea de varcolaci faci dreapta. Ești sigură că te simți bine?
-Da. Am nevoie doar să mă spăl puțin. Sau să vorbesc cu Celeste.
***
Am nevoie de ajutor. Te-au chemat? Mesajele acelea de sânge deveniseră cu mult mai folositoare decât mă așteptam.
Da. Sunt aici cu restul vânătorilor. Voi face bani frumoși ca să te scot din bibliotecă! Aproape că mă liniștea puțin clipocitul argintiu al literelor pe pielea mea.
Despre asta... Am nevoie de ajutor. Trebuie să pot face o pată de sânge să dispară, să fac rost de un tricou identicu cu cel pe care îl port, doar că mai puțin franjurat, poate o foarfecă ca să mă tund puțin, eventual ceva care să îmi acopere părul ars. Până să primesc răspunsul, am început să îmi spăl palmele în chiuveta prinsă strâmb.
Chiar ai făcut-o lată, hă? Îmi placi, Morticia, aduci belele.
De data asta nici nu știu ce am făcut exact.
Din ce mi-a povestit Jayden, puterile voastre s-au amestecat. Ca o reacție alergică. Tu ai fost catalizatorul la vraja lui inofensivă.
Pe tine te amuză, pe mine mă înspăimântă. Poți să mă ajuți sau nu? Încep să îmi clătesc părul în chiuvetă și văd cum fire arse, separate în segmențele mici, încolăcite, cad în canalizare, lucind aurii. Asta avea să fie o problemă..
CITEȘTI
Vânător de suflete (Atingerea morții II)
Fantasy"Toate pasiunile sunt bune când le stăpânim și toate sunt rele atunci când ne subjugă"-J.J. Rousseau Îți aud glasul strigându-mă , implorând. Îți simt atingerea în visele mele, rece, înghețându-mi sângele, accelerându-mi pulsul...Îți simt mirosul, a...
