Trevis și echipa lui, formată din Eden, Malia, pitica blonda, Althea, vindecătoarea,Jayden și Celeste, un fel de versiune supranaturală a doctorului de război, erau înghesuiți într-o mașină, fata de plecare.
Eden mă zări venind și îl bătu ușurel pe Trevis pe umăr, făcând un gest din creștet spre mine. Am citit pe buzele lui Trevis "Mă întorc imediat".
-E destul de devreme, spuse știind cât indica bordul: ora 3:03. Număr cu noroc. Cum era? Când se întâmplă, persoana care o iubești te iubește și ea? Oare pe cine iubesc? Dar Trevis, pe cine iubește?
-Am vrut să te văd înainte să pleci.
-De fiecare dată când plec din campus, indiferent dacă e la miezul nopții sau la pranz, la orice ora, vii înainte să plec și mă pui să-ți promit că mă întorc, că voi avea grijă de mine și alte bla-bla-uri. Palma lui îmi învelea obrazul, iar eu mi-am sprijinit palmele de pieptul lui tare. Spune-mi doar ce e în neregulă, Madeline...
-Mi-e doar foarte greu să te las să pleci știind unde mergi, i-am spus așezându-mi palmele pe gâtul lui, peste jugulara care pompa rapid sângele.
-Săptămâna trecută am fost la o familie de elfi și m-ai pus să-ți promit același lucru.
-Spune-mi, nu-ți place grija pe care ți-o port? Pentru că aș putea la fel de bine să-ți spun să nu te mai întorci viu. Te încălzește mai mult varianta asta? i-am spus tachinându-l. Mâna sprijinită de obrazul meu se îndreptă spre ceafă, își încolăci degetele în părul meu și mă trase spre el, sărutându-mă, luându-mă prin surprindere.
-Niciodată. Continuă să-mi ceri să-ți promit, iar eu îți voi promite. Îți promit că am grijă de mine. Eram încă blocată, cu buzele gâdilându-mă, furnicându-mă. El îmi luă mâna într-a lui, strângându-mi-o. I-am strâns și eu mâna, singurul răspuns pe care i l-am putut oferi, zâmbind ușor crispat în timp ce el urca la volanul mașinii.
Primul sărut cu altcineva decât David. Deloc rău. Trevis avea să fie plecat aproape trei zile, vânând niște vampiri ucigași. Destul timp pentru a mă gândi la sărutul acela, destul timp pentru antrenamentele începute deja de trei săptămâni.
***
Mâna lui pe talia mea, arzând parcă prin materialul rochiei diafane, trăgându-mă din ce în ce mai aproape de el. Palma mea, așezată în cealaltă palmă a lui, degetele mele lipite de umărul sacoului lui bleumarin, și deși nu doream să o recunosc,palmele noastre păreau făcute una pentru alta, potrivindu-se în strânsoarea lor blândă de parcă fuseseră două jumătăți rupte din același întreg. În timp ce ne învârtim în pașii de dans, rânjetul lui îmi dă de știre că pieptul meu strivit de al lui îl face să zboare până în cer și înapoi de fericire.
Ascund fiorii care îmi străbat șira spinării sub privirea mea tăioasă cu care îl sfredelesc. Privirile noastre se împletesc în aer, contrar diferenței de înălțime, iar buzele lui arcuite într-un zâmbet încântat se pregătesc să se desfacă, să îmi comunice ceva.
-Salinnas! vocea lui Ted tăie firul viziunii și mă readuse la realitate: atârnam de o creangă ținându-mă cu degetele de vârful ei instabil, degetele mele încovoiate protestând îndurerate.
-Trebuie să îți găsești echilibrul și să urci pe creanga aia nenorocită! Caută-ți un punct de sprijin și dă-i bice!
M-am legănat ușor , știind că vârful ramurei se va apleca și mai mult, pârâind. Cu vârful piciorului vârât în adidașii negri- ca cei ai vânătorilor - am împins în trunchiul nucului cu destulă forță cât să reușesc să mă răsucesc în aer și să aterizez la baza ramurii, aproape de trunchi. Am zâmbit mulțumită de trucul pe care îl exersasem la nesfârșit de câteva săptămâni când aveam timp. Era o minune că îmi reușise, într-adevăr, căci în încercările mele, reușisem doar de două sau trei ori, asta înseamnă cam 97% eșec.
CITEȘTI
Vânător de suflete (Atingerea morții II)
Fantastik"Toate pasiunile sunt bune când le stăpânim și toate sunt rele atunci când ne subjugă"-J.J. Rousseau Îți aud glasul strigându-mă , implorând. Îți simt atingerea în visele mele, rece, înghețându-mi sângele, accelerându-mi pulsul...Îți simt mirosul, a...