Vânător de suflete (Atingerea morții II)

Capitolul 34-Ceasul ticăie din nou. Tic-tac!

Necorectat! Aștept pareri!

Încă buimacă, m-am ridicat din pat întinzându-mi mâinele spre tavan. Mi-am întins palmele în față iar o rază de sore străluci pe luciul inelului. Fără ezitare l-am dat jos iar valul de durere îmi izbi tâmplele. La naiba! L-am așezat la locul lui cu sentimentul de control parțial asupra efectelor Unionemului, căci durerea de cap era indiciul că descoperisem deja noua putere: infiltrarea în mintea lui David prin intermediul semnului, căci și acesta era o unealtă a magiei negre.

Îmi legam șireturile de la pantofi, pregătită să văd ce se întâmplase cu trunchiul secătuit al copacului când un ciocănit nervos răsună. M-am gândit, desigur, la Trevis și eram pregătită să-i spun să intre când Spencer s-a înghegat lângă mine, mimând numele "Chase".

-Chase nu era și el la probe? am întrebat făcând fundă din șireturile adidașilor. Spencer a ridicat din umeri neinteresată și s-a așezat pe pat, de parcă ar fi așteptat să ruleze un film bun la cinema.

-Da? am spus privind un Chase ciufulit, cu haine prăfuite și o pată roșie care mi-a produs dezgustul și greața. Ești rănit?

-O zgârietură, spune el oftând. Părea trist, cu fața mâhnită a unui cățeluș plouat care, pentru puțin timp, mă făcu să-mi fie milă de el, să-l compătimesc.

-Atunci cu ce te pot ajuta? S-a întâmplat ceva?

-Am picat proba de tactică. Aveam nevoie de o ocupație să-mi distrag gândurile. Mă gândeam că aș putea vorbi cu prietena ta, să-mi cer scuze pentru ce am spus la luna plină.

-Dar mi-ai spus că ai fost să vorbești cu Chase! m-am încruntat spre Spencer, deschizând ușa larg pentru ca el să poată intra.

-Nu căutam neapărat să fiu jignită, mi-a răspuns ea pe un ton impasibil.

- Trevis, Malia, nu s-au întors? Dar tata, știi cumva?

-Trevis este cu cei care au luat proba, mai au un test de dat. Malia s-a descurcat de minune, parcă ar fi știut proba dinainte! Restul ne-am întors cu instructorul Moore. Cei mai mulți își descarcă nervii făcând niște antrenamente suplimentare, cum e Caleb, prietenul tău.

-Nu e prietenul meu. Sau cel puțin nu cred. Stai jos, te rog.

-E indecent, aș trezi suspiciuni. Ce spui dacă ne-am plimba puțin? A zis el privind întâi spre Spencer rugător, apoi aruncându-mi și mie o ocheadă.

Spencer nu i-a răspuns, dar după cât de bine îmi cunoșteam eu prietena, se simțea flatată de atenția pe care nu o mai primise de multă vreme din partea unui băiat. S-a ridicat de pe pat, iar din trei pași mari ieșise deja din cameră direct prin dulap.

-Asta înseamnă da, i-am zâmbit lui Chase. Ne-am îndreptat spre ușă, eu în spatele lui, închizând-o în urma noastră. Și, spune-mi, care a fost proba?

-Destul de complicat pentru o neantrenată să înțeleagă. Al naibii câmp de lavandă...

-Lavandă? m-am oprit eu în loc împietrită. Și floarea-soarelui? am întrebat răgușit.

-Da, de unde știai? spune el scărpinându-se după ureche.

-Cred că am citit undeva despre asta. Spuneai că se întorc în seara asta?

-Cel mai probabil vor încerca să ajungă înainte de apus, altfel ar fi atacați. Am auzit că va fi o super misiune, ceva inedit. Păcat că am ratat-o... spuse aruncând o privire spre Spencer de parcă s-ar fi așteptat să dispară, dar ea continua să meargă lângă mine potrivindu-și plutirea cu mersul nostru.