Capitolul 21- Șuvițe ca razele lunii și ale soarelui

2.5K 244 1
                                    

Celeste avea dreptate. Trebuia să învăț cine și ce sunt. Să învăț să îmi port singură de grijă și să nu-i mai pun pe alții în pericol. Dacă tot ce trebuia să fac era să studiez, puteam gestiona situația. Până la urmă, fusesem o tocilară înainte de David.

Ca un elev conștiincios, încercam să îmi fac o listă a priorităților. Mai întâi se impunea nevoia unei discuții îndelungate cu mama. Dacă să mă cunosc însemna să aflu toate amănuntele neștiute despre existența mea, asta aveam de gând să fac. Îmi găsisem un loc liniștit pentru începerea studiului: undeva apropiat de graniță, unde liniștea te surzea. Mama, ce trăsese cu urechea, cel mai probabil, la discuția mea cu vrăjitoare care declanșase secreții serioase de hormoni prin campus, venise lângă mine, așezată cu picioarele adunate sub ea. Deasupra capului meu, pe una dintre ramuri, Spencer își legăna picioarele încordată. Era prima întâlnire de învățat pe care o aștepta cu nerăbdare. După ce deschisesem jurnalul la o pagină albă, curată, și notasem cu majuscule Eu în centrul rândului, așa cum făcusem în timp ce Trevis mă învăța despre ciudățenii supranaturale, am împărțit foaia în două. Îmi aminteam vag ce îmi spusese vrăjitoarea cea bătrână din orașul natal: puterile mele vor avea rădăcini în ambele lumi: atât puteri ale vieții, cât și ale morții.

Începusem de la ce știam:

MOARTE                                                                                      VIAȚĂ

-mâini ucigătoare(ochi roșii)

-constrângere

-viziuni

-despărțirea de trup

-Nimic la a doua coloană, am oftat dezamăgită spre cele două trupuri străvezii.

-Ar trebui să începi cu începutul, spune Spencer. De ce ai puteri? Și-a îndreptat privirea spre mama care i-a explicat oftând:

-Eram însărcinată când am avut un accident de mașină. Știam de o vrajă interzisă, ceva întunecat care avea conseciințe grave: pierderea puterilor celui care o săvârșește și însemnarea celui reînviat cu însemnul morții. După aceea, am căutat o cale de a îndepărta puterile rele. Am găsit vraja aceea, suflet pentru suflet, și era nevoie să fac o poțiune în seara cu lună plină, să beau eu și Madeline și să mă las sacrificată de puterile ei. Am dat greș... oftă ea.

Am notat câte ceva, după care am hotărât să mă întorc la însemnul meu.

-David ți-a zis deja ce înseamnă. Eu și tatăl tău voiam să ne legăm cu el. Doar că n-am urmărit bine indicațiile. Trebuia să fi făcut fiecare jumătate din însemn pe trupurile noastre. Jumătate e pe brațul lui și jumătate pe agenda mea. Ceva ciudat, ca metalul zornăind, lovind metalul răsună în capul meu, ca un presentiment, o amintire, ceva difuz care trecuse prea repede pentru a-l identifica când mama vorbea despre semnul meu.

-Doamnă Salinas, viața dumneavoastră pare să fi fost un eșec total în materie de supranatural . Spencer își alesese cuvintele al naibii de prost. Mama aproape o străpunse cu privirea.

-La origini, din gruparea care purta însemnul ăsta desenat invers este cea din care au apărut vânătorii. Părea o idee drăguță. Presupun că era nevoie de mai mult decât un însemn pentru a ne păstra unul lângă celălalt.

-Dar bunicii mei? Mătușa Olivia? Nu știu nimic despre toate astea.

-O banshee și un vrăjitor... Ciudat cuplu. Tata era mai cald cu noi, dar îl vedeam destul de rar. Era constant nevoie de el undeva, să facă un descântec sau o vrajă, iar când era acasă avea treabă mereu: căuta plante și ingrediente de poțiuni la furnizori, pe unele le cultiva în grădină iar eu le îngrijeam, pe altele le cumpăra de la tot felul de ființe supranaturale care puteau face rost de ele. Mama era o banshee, una desăvârșită. Simțeai cum ți se sparg timpanele și  ți se țes la loc una după alta, încontinuu când simțea moartea cuiva. Mergeam cu ea la o prietenă pentru a face rost de niște plante pentru o vrajă a tatei. Aveam nevoie de ele pentru sarcină. A simțit moartea înainte ca mașina să ne fi lovit. S-a postat în fața mea ca o leoaică protectoare. Tata a murit invocând un spirit întunecat la puțin timp după aia. Așa cum părinții noștrii au fost din neamuri diferite, eu și Olivia am fost ca doi poli opuși. Eu cu gena vrăjitorească predominantă, ea cu gena mamei de banshee.

Vânător de suflete (Atingerea morții II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum