Nobody else 1

2.

     - Sunt acasăă! Am strigat, în timp ce mă descălțam.

     - Sunt în sufragerie!

     Răspunsul a venit fără a se lăsa așteptat.

     - Ce s-a întâmplat cu tine azi ? Am întrebat, trântindu-mă pe canapea. Ți-ai exprimat prea ciudat iubirea.

     - Cum adică ?

     A întrebat începând să se fâstâcească.

     - Haide, amândoi știm că acel "te iubesc" a fost mai fals decât o perucă! Spune-mi ce s-a întâmplat, nu o să te mănânc!

     - Ăhm.. Am.. Am..

     - Jeremy! Am țipat văzând cât se codește. Spune odată! Îmi intră copiii la liceu până închei tu o frază.

     - Am spart geamul vestiarului.

     - Așa! Ce era așa greu de zis? Stai, ce? Am întrebat stupefiată, mijindu-mi ochii.

     - Nu a fost intenționat! Mi-a replicat, ridicând mâinile în semn de apărare.

     - Of, dacă nu ai fi fratele meu...Am oftat, deschizând televizorul. Cred că te-aș fi strâns de gât de multă vreme.

     - Mă iubești, să nu uiți asta! A șoptit cu glas mic, încă privindu-mă ciudat.

     - Știu, îmi amintesc asta de fiecare dată când vreau să te omor. I-am zâmbit sfidător, privindu-i fața crispată. În fine, mă duc să mă schimb.

     - Stai! Asta a fost tot? A întrebat uimit.

     - Vrei să-ți tai capul ? Nu, aș murdări casa degeaba. Am chicotit, îndreptându-mă spre scări. Faptul e consumat, o să plătim pedeapsa și gata.

     - Și ce ziceai de noul tău coleg? M-a întrebat când ajunsesem la mijlocul scării, iar inima mi-a înghețat. L-ai cunoscut?

     - Da, l-am cunoscut puțin. Am spus timidă.

     - Elena! Cred că tu ești cea care ascunde ceva acum.

     - Ar fi prea mult să îți spun că îmi place?

     - Nu, nu ar fi.

     - Jer, îl cunosc doar de câteva ore. Mi se pare ceva anormal..

     - Pentru tine orice apropiere de către un băiat în afara mea și a lui Matt e anormală. Nu mai fi așa stresată. Poate fi ceva trecător.

     - Și dacă nu e?

     - Atunci, poate fi o poveste frumoasă de dragoste.

     - Dacă nu e nici asta?

     - Atunci îi voi rupe capul.

     - Nu poți face asta! Nici nu îl cunoști.

     - Probabil o voi face curând la cum te văd de aprinsă, a chicotit, enervându-mă la culme.

     - Nu știu ce să mai cred.

     - Poate e timpul să nu mai gândești atât de mult și doar să acționezi.

     - Cred că asta voi face, am spus, prinsă de replica lui. Ce ai zice să ieșim în oraș în seara asta? Eu, tu, Alex și fetele.