Nobody else 1

58.

Un băiat brunet, cu ochii căprui care stătea în fața patului meu, cu ochii ațintiți la mine. M-am ridicat încet în șezut și am încercat să vorbesc cu un glas stins de la atâta plâns.

E: Bună... Eu sunt Elena..

El: Bună.. Eu sunt Alex... Ce cauți aici?

E: Nu știu... Am fost răpită..

În acel moment am izbucnit din nou în plâns..

A: Hei, hei, gata, nu mai plânge..

Mi-a întins cutia de șervețele ce se afla pe masă.

E: Mersi...

A: Cine te-a răpit?

E: E mâna unei idioate de la școală. Ea m-a trimis aici... M-au prins călăii ei și nu am reușit să mai scap.

A: Au..

E: Oricum... Tu de ce ești aici? Ce e locul ăsta?

A: Asta e un fel penitenciar pentru cei cu vârste între 15 și 25 de ani... Am ajuns aici dintr-o greșeală.. Din cauza unei foste iubite... M-a băgat în ce nu trebuia și acum am ajuns în halul ăsta. Sunt aici de 4 luni..

E: Doamne...

M-am ridicat din pat și m-am dus către fereastră.

E: Trebuie să scăpăm cumva..

A: Am încercat.. Știu o cale, dar nu a avut cine să mă ajute.

E: Acum are.

A: Vezi gardurile alea de acolo? mă întreabă, făcând semn către niște garduri masive, din lemn dur. Dacă reușim să trecem de ele, alergăm prin pădure și ieșim la strada principală..

E: Unde suntem aici, mai exact?

A: În ScaryVille..

E: Chiar e de speriat.

A: Suntem la 30km de Victoria's District. Eu de acolo vin.

E: Și eu la fel.

A: Care e numele celei care te-a adus aici?

E: Cathy..

A: Nu pot să cred! Scorpia aia.

E: O cunoști?

A: Tot din cauza ei sunt aici! Abia aștept momentul să ies ca să o strâng de gât.

E: Idem. M-a luat de lângă persoanele pe care le iubesc, o să o distrug.

A: M-a despărțit de părinții mei, pentru asta nu o iert...

E: Câți ani ai?

A: 17, tu.?

E: 19..

A: Deci tu ești cea mare.

E: Cică așa.. Când demarăm acțiunea?

A: Peste 10 zile, când o să se schimbe toate turele de paznici, la ora 2 noaptea.

E: Bun... Uff... Dacă aș prinde un telefon să pot anunța pe cineva.

A: Cine ar nimeri să apară în văgăuna asta?

E: Cei de la F.B.I ar face-o..

A: Cunoști pe cineva?

E: Da. Acel cineva stă chiar în fața ta..

A: Poftim?

E: Da. Sunt agent special la F. B. I.

A: Cum așa?

E: Au fost mai multe întâmplări, o să îți povestesc eu.. Tu ești mai vechi aici.. Nu-mi poți face rost de un telefon și un pistol sau un cuțit?

A: O să încerc.. E greu. Se fac numai abuzuri aici.. Stau fete cu băieți în cameră și ăia își bat joc de ele.

E: Pff.. Când o să ies eu de aici, n-or să mai fie, promit.

A: Nu ești obișnuită cu locurile astea, nu o să reziști prea mult..

E: O să pot. Numai ca să mă întorc acasă. Trebuie să ies puțin ca să mă vadă lumea de aici, să-i fac jocul idioatei ăleia.

A: O facem împreună. O să stai pe lângă mine, nu pot să te las lângă aceste canalii. Nu știu decât să violeze și să își bată joc.

E: Pff..

A: Nu-i las să se atingă de tine, stai liniștită.

E: Mersi. Ce noroc am eu cu tine.. :)

A: Amândoi suntem aici din cauza aceleiași persoane, crede-mă, nu-mi las sora de carceră să sufere singură.

E: O facem împreună.

A : Da.

E: Merg în baie să mă schimb și apoi vreau să ies prin curte. Să văd ce unghiuri de scăpare mai sunt.

A: În regulă.

M-am dus în baie,mi-am făcut un duș, m-am schimbat în hainele idioate pe care le-am primit și am ieșit cu Alex afară. Era oribil acolo.

-ÎNTRE TIMP ACASĂ-
~~DIN PERSPECTIVA LUI KAT~~
Eram pe drum spre casă. Realizasem că fusesem o mare tâmpită că-i luasem apărarea ăleia în fața Elenei. Parcă îmi luase ceva mințile. Cum putusem oare să o las să plece.. Speram că mă va ierta. Cineva m-a ajuns din urmă cu pași repezi.. Era Stefan.
S: Hei! Știi ceva de Elena? O tot sun de când mi-am dat seama că am fost idiot și telefonul ei e închis.
K: Nu știu nimic de ea. Hai să vedem dacă e acasă. Parcă o luaserăm razna amândoi. Ce dracu am făcut?
S: Nu mă întreba. Hai mai repede.
Am ajuns acolo, am folosit cheile pe care mi le dăduse ea, dar acolo nu am dat decât de Jeremy și de Doc.
K: Hei, Jer, Elena e aici?
J: Nu. Nu trebuia să fie la școală? Ce s-a întâmplat?
S: Calm, nu te panica. O să îți explicăm tot...
J: Aștept.
Ne-am așezat cu toții pe canapea, încercând să relatăm tot ceea ce se întâmplase.
J: Poftim? Ați lăsat-o să plece? Voi sunteți nebuni? Știți ce poate face dacă se simte trădată?
K: Eu sunt mai mult decât conștientă.
S: Trebuie să o gãsim.
J: Cât mai repede. O să îl sun pe Chad să îi dea telefonul în urmărire.
Am plecat. Chiar începusem să mă panichez. Am tot căutat, până când....