Nobody else 1

55.

Dimineața a venit foarte repede.. M-am trezit. Ceilalți încă dormeau. Mi-am luat pisoiul și am urcat în camera mea. Nu mai voiam să stau o secundă fără el. Chiar înainte să îl transform, fereastra camerei s-a deschis, iar pe ea a intrat..
E: Damon?
D: Bună, Elena! Salutare, frățioare.
S: Au. Nu tu, nu acum.
D: Ce mișto arăți ca motan.
S: Îhh..
D: Nu mai fii așa arogant. Elena, spune tu, nu-i stă frumos ca pisoi?:)))
E: Ba da. :)))
S : Aloo! Tu cu cine ții?
E: Gata, nu mă mai bag. :)))
D: Arogantule.
S: Elena, doar transformă-mă.
D: Nu încă. Mai lasă-mă puțin cu el.
E: Ok. Orice, numai să nu vă strângeți de gât sau alte prostii. Revin în 5 minute.
D: Da, șefa.
Am părăsit camera râzând.
~~DIN PERSPECTIVA LUI STEFAN ~~
S: Te ascult.
D: Dragul meu frate motan, vin să te informez căăă....
S: Căă....
D: Trebuie să ai mare grijă în ce faci și căăă voiam să fac caterincă de tine mai mult. :)))
S: Doamne, cum de m-am ales eu cu tine? :)))
D: Ai avut un noroc gigant.
Spunând asta a început să mă tragă de coadă și să mă sucească în toate părțile. Noroc că Elena revenise.
E: Aaa. Văd că vă distrați.;)))
S: Nuuuu.
D: Ba daaa.
I-a făcut cu ochiul lui Damon și a spus:
E: Dacă tot e așa bine, vă mai las puțin. Merg să fac ceva cumpărături și să văd ce face Kat. :)))
A venit și m-a sărutat ușor pe fruntea mea lată.
S: Nuuuu. Nu mă lăsaaaaaa cu nebunul ăstaaa. O să mă torturezeee. :)))
D: Ba nu. ;)))
E: Hei, Damon, am zis, nu-l rănești și nu-l omori, atât îți cer.
D: Am înțeles. Pe unde ai trusa de farduri?
E: În sertarul comodei. :)))
A plecat fără să se mai uite înapoi. Fratele meu malefic pregătea ceva oribil.
~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
Am mers să iau ceva de la farmacie pentru Jer și apoi am mers acasă la Kat. Am sunat la ușă, iar ea s-a deschis după 3 minute. Fără să aștept prea mult, am sărit și am luat-o în brațe. Mà bucuram să o văd, îmi lipsise.
K: Când ai ajuns?
E: Aseară..
K: L-ai transformat pe Stefan?
E: Încă nu. L-am lăsat puțin să "discute " cu Damon. Venisem după tine să mergem împreună.
K: Ce mai așteptăm atunci?
E: Nimic, haide.
Am făcut o întrecere până în fața casei mele. Aveam nevoie să râd ziua, să mã simt bine și să uit puțin de melancolia ce se lăsa seara în așteptarea îndeplinirii viziunii.
Normal că m-a întrecut la alergat, dar la urcatul pe scări nu a mai putut. Am intrat în cameră izbind ușa. Băieții erau așezați pe pat, Damon îl machia încă pe Stefan. Îndată ce a terminat, s-a dat la o parte, iar când l-am văzut am izbucnit într-un râs crâncen. Era așa de "fardat". Tuș negru pe nări, fard de pleoape pe blănița feței și luciu de buze pe lângă gură.
Era mortal. :)))
M-am apropiat de el și i-am făcut o poză drept amintire.
D: Nu e cazul să îi mai faci, am eu 1000.
S: Umm... Ai terminat?
E: Cam da. :)))
S: Bine.. O poți face acum, te rog.? M-a chinuit Damon destul.
E: Bine, binee.
Am luat cartea de vrăji de pe raft, am deschis unde trebuia și am început să rostesc incantația. Nu au durat nici 5 minute și motanul mare și pufos s-a transformat în băiatul care fusese înainte.
Mă uitam puțin uimită și cam pierdută la el, dar zâmbeam radiant.
S-a apropiat ușor de mine și m-a sărutat puternic.
S: Mai bine acum?
E: Mult mai bine.
Mi-am așezat capul pe pieptul lui și i-am lăsat brațele să mă cuprindă cu căldura de odinioară. Între timp, am aruncat fără să vreau un ochi la Kat și Damon care se sărutau în tocul ușii.
E: Hei, nu știți că poartă ghinion să stați în toc? :)))
S: Hai, lasă-i, nu mai contează. :)))
M-am întors către el și atunci am văzut că....