Nobody else 1

33.

M-am trezit într-o cameră mare, cu pereții vopsiți în alb și cu puțină igrasie într-un colț.. Aaa.. Eram la spital.. Mi-am îndreptat privirea către ușă. Acolo erau Jeremy și Damon. Au observat mai târziu că am deschis ochii.
Jer s-a apropiat și mi-a scos încet masca de oxigen de pe față.
J&D: Hei.!
E: Hei... Ce s-a întâmplat? Unde sunt Kat și Stefan?
D: Am făcut accident..
E: Știu că am lovit copacul ăla. Nu -mi spune cã au m...
D: Nu. În niciun caz.. Kat e la Terapie Intensivă și Stefan e în alt salon.
E: Stai. Ce caută Kat acolo?
J: A fost operată la picior. Nate e cu ea. Ne ține la curent.
E: Și Stefan?
D: I s-a înfipt un ciot în stomac și nu-l lasă doctorii sã plece.
E: Au, Doamne.. Tu ești bine?
D: Da. Nu m-a atins nimic. Nu am nicio zgârieturã.
E: Culmea.. Tocmai tu.
D: Mie mi-e de mașina ta. E făcută praf. Am dus-o la expertiză să vedem dacă a fost ceva.
E: Nu contează. Bine că am scăpat noi. Apropo.. Ăă.. Cu mine ce-i?
J: Doctorița a zis că ești bine, ai câteva zgârieturi și o vânătaie uriașă pe burtă.
E: Eww ... Bleah. Nu contează. Vreau sã merg la ei.
J: Hai să încerc să te ridic.
Când mi-am îndreptat privirea spre geam, Damon se înfrupta dintr-o pungă de sânge.

E: Umm... Lui Stefan i-ai dat?
D: Am vrut, dar nu am avut cu cine să mă înțeleg. Nu a vrut nici o picătură.
E: Ok. Rezolv eu.
M-am uitat în oglinda din baie. Fața mea nu arăta bine. Eram palidă, slăbită. Cum să mă afișez așa în fața lor? Iar o să aud că sunt pe moarte.. Uhh. Nu. Gata cu gândurile.
Am ieșit din cameră, Damon m-a condus până la ușa salonului lui Stefan.
Am intrat ușor.. Era întins în pat.. Dormea.
M-am apropiat încet și l-am sărutat pe frunte.
A deschis repede ochii.
S: Elena!
E: Bună, iubire.
M-a luat în brațe și ne-am sãrutat.
S: Heii! Cum ești?
Îmi mângâia ușor fața cu palma lui caldă.
E: Binișor. Tu cum te simți?
S: Bine.
E: Am venit să îți dau ceva..
S:Umm... Anume?
E: Puțin sânge.
S: Nu.. Nu vreau.
E: Stef, ai nevoie de el.
S: Nu..
E: Ba da, ești slăbit. Lasă-mă să o fac..
S: Dar...
E: Niciun "dar". Pe Damon l-ai refuzat, dar la mine nu merge așa.
Nu am mai așteptat un răspuns, am luat un ac de seringă și mi l-am înfipt într-un deget.
După ce am terminat cu sângele, am cerut să îi văd rana. Era destul de urâtă, dar se vindeca repede.
A intrat Damon.
D: Îmi cer scuze că vă întrerup. Elena, am o veste..
E: Adică?
D: Mașina ta..
Rãsuflam ușurată că era mașina și nu altceva.
E: Uff.. Ce m-ai speriat. Credeam că e ceva cu Kat.
D: Aa, nu.. Frânele au fost tăiate..
E: Deci, tot era pregătit.
D: Cam așa.
E: Cât e de distrusă?
D: Parbrizul spart, ușa șoferului și cea din spate distruse complet.
E: Spune-le să o ducă la fiare vechi..
D:Ăă... Ok.. Dacă zici tu.. Au zis cã strâng tot din ea și le aduc aici.
E: Ok. Oricum, actele și geanta mea sunt aici. Mai sunt numai niște resturi, cred.
D: Cam așa.
Merg să rezolv.
E: Bine..
S: Sorry..
E: Nu. Asta e. O să sun pe cineva să-mi caute o mașină nouă.. Nu mă complic.
S: Bine..
E: Merg să o văd pe Kat.
Am ieșit repede și m-a îndreptat către locația ei.
La ușă, l-am vãzut pe Nate. I-am sărit în brațe.
N: Ce faci, pitico? Cum te simți?
E: Bine. Ce face Kat?
N: E în regulă, e cu o asistentă, o schimbă.
E: Aa, ok. Intru, deci. :))
N: Eu aștept aici.:))
Am intrat ca vijelia să-mi văd prietena. Era pe marginea patului, asistenta îi aranja tubul de dren din picior.
E: Kaaaatt. Cât mă bucur să te văd.
Am îmbrățișat-o strâns.
K: Elenaa. Ești bine?
E: Da, în orice caz, mai bine ca tine. :))
K: Văd.
E: Cum ești? De ce te-au operat?
K: O ruptură, nimic grav.
E: Sigur?
K: Da.. Auzi? Îmi pare rău.. Era să vă omor.
E: Nu a fost vina ta. Frânele fuseseră tăiate..
K: Cum?
E: Da. Au sunat de la expertiză. Fuseseră pregătite pentru plecarea noastră .
K: Uf.. Mașina e praf, nu?
E: Da. Am zis să o ducă la fier vechi.
K: Pf..
E: Stai fără griji. O să fie totul bine..
S: Bună, Kat!
K: Salut, Stefan!
S: Elena, te caută medicii să te examineze. Hai să mergem.
E: Bine. Vin mai târziu.
Am plecat.. Cât mă bucuram să aflu că toată lumea e bine..
Am vorbit cu doctorul și mi- a spus că trebuie să mai stăm 2 zile la spital.
Am mers în salon ca să-mi iau telefonul.. Primisem încă un mesaj:"Sper că-ți plac surprizele înfricoșătoare."
M-am cutremurat.. Am mers să îi caut pe ceilalți. Nu erau nicăieri sau cel puțin nu dădeam de ei. Pulsul îmi crescuse mult. Am luat-o la fugă prin curtea spitalului...