Nobody else 1

37.

Cu el a mai adus și o targă pe care se afla... Kat.
E: Damon, tu ești inconștientul acum. Cum să o aduci aici? E în pericol.
D: Și acolo era.!
Stefan era sus în camera lui, dar ne-a auzit și a venit repede.
S: Ce aveți?
D: Bună, frățioare!
Stef și-a îndreptat privirea către targă.
S: Ai adus-o aici? Tu nu vezi în ce stare sunt? O pot omorî oricând.
D: Nu. O să o păzesc. Nu puteam să o las acolo singură.
E: Gata. Nu vă mai ciondăniți. Damon, du-o la tine în cameră. Stef, du-te sus.
D: Bine, șefa.
S: În regulă .
Mi-am luat cărțile și am mers în sufragerie. Acolo era o masă mare și le puteam înșira pe toate.
Pereții erau vopsiți în galben, ceea ce-mi dădea o stare de confort și liniște.
M-am întins pe canapeaua din piele portocalie și am început să citesc. A venit și Damon.
D: Gata, am rezolvat cu Kat.
E: Bine. Nu dă niciun semn?
D: Nu încă. I-am mai dat niște sânge. Ridică-te..
E: Ha?
D: Să întind canapeaua ca să stăm bine.
E: Umm.. Ok.
Și-a făcut treaba și ne-am așezat amândoi răsfoind la cărți..
Am trecut prin toate și...nimic.
E: Ce ne facem? Nu am dat de nimic folositor pentru cazul nostru.
D: O să găsim ceva.. Mai avem o carte. Hai să vedem.
E: Nu înainte să merg să îl verific pe Stefan. A trecut mult de când nu am auzit nimic de el.
D: Vin cu tine?
E: Nu. Mă descurc.
D: Dacă e ceva, strigi, da?
E: Da.
De ce primeam de la Damon sentimentul de siguranță tocmai acum? Oare el credea în tot ce spune sau voia ca eu să mă liniștesc?
Urcam treptele și întrebările astea îmi mâncau nervii.
Am intrat încet. Era întins în pat. Tremura. Bobițe se sudoare îi inundau fruntea. Avea frisoane. Mușcătura se extinsese.
E: Damoooon.
Nu a trecut decât o secundă până a fost în spatele meu.
D: Ce se întâmplă?
Am făcut semn către brațul vânăt.
D: Oo, nu. Nu o mai duce mult. O să înceapă să halucineze.
Am luat o pătură groasă și l-am acoperit.
E: Trebuie să ne grăbim.
Ne-am dus jos și am luat ultima carte rămasă. La jumătate găsisem o vrajă ca să trezim pe cineva din comă. O problemă era rezolvată. Mai era cealaltă.
La sfârșitul cărții am găsit o foaie veche cu o rețetă. Era ce ne trebuia. Aveam nevoie de multe și timpul era scurt. Mai aveam la dispoziție doar câteva ore.
Am auzit o bubuitură din camera lui Kat. Am fugit ca vântul până acolo.
E: Stefan! Nu te apropia de ea.
Nu mai era el.. Din nou, era stăpânit de halucinații! Spunea lucruri fără sens..
Damon l-a prins și l-a azvârlit afară. Au dărâmat câte ceva prin casă în luptă. L-a aruncat în camerã. Eu notam ingredientele. Am încuiat ușa la camera lui Kat ca să fiu sigurã cã nu mai intră nimeni.
L-am trimis pe Damon după veninul de șarpe și colții de mistreț de care aveam nevoie mare. Bicarbonatul, inima și apa sfințită le aveam deja.
Îmi pregăteam puterile. Trebuia să chem niște forțe mistice să sfințească elixirul. Aveam nevoie și de puțin sânge de al lui Stefan. Am mers sus în camera lui să iau sticla din geantă. Nu mai era acolo.
M-am speriat îngrozitor. Am coborât în fugă.. Nu-l găseam pe nicăieri, deși știam că e în casă, îi simțeam prezența.
A venit pe la spate și m-a lipit de fereastră.. Știam cine e. Îi simțeam mâinile, doar că nu mă mai învăluiau într-o îmbrățișare călduroasă, ci într-o strânsoare înghețată.
Am reușit cu mare greutate să mă întorc cu fața spre el. Era aproape pierdut.
E: Stefan, sunt eu.
Nu aveam cu cine să mă înțeleg. Nu mai era cel pe care-l știam eu. Veninul mușcăturii îi acaparase subconștientul. Nu puteam să îi mai fac ceva cu puterile. Era prea slăbit. Riscam să îl omor.
Se apropia cu rapiditate de gâtul meu înfierbântat. Simțeam cum niște lacrimi calde îmi umezeau bluza. Erau ale lui. Se lupta cu subconștientul infectat ca să nu îmi facă rău. Mi-a dat drumul la mâini și eu l-am îmbrățișat .
E: Luptă în continuare. O să te salvăm.
A apărut și Damon. L-a luat de pe mine și l-a lipit de perete.
E: Ușor, nu îl brusca. E prea slăbit ca să mai facă ceva.
D: Mai vedem noi. Grăbește-te!
Am luat ce-mi adusese și am început să prepar elixirul.
Era gata. Mai trebuia doar sfințit de forțe. Am inceput să le chem cu o incantație ce o învățasem din carte.
Pe lângă faptul că, la terminarea vrăjii aproape că am leșinat, totul a decurs bine.
D: Elena, ești bine?
E: Da, dă-i asta.
I-am întins elixirul.
E: Să-l înghită pe tot. Apoi îl duci jos, în celulă. O să aibã niște reacții mai urâte.
I-am lăsat să se descurce și m-am dus în camera lui Kat. M-am întins lângă ea.
Telefonul îmi licărea. Nu mai aveam nevoie să mai văd alte amenințări, așa că nu l-am mai deschis.