Nobody else 1

16.

Anestezia trecuse. Durerile începuseră să apară.. Nu erau atât de îngrozitoare, doar că îmi cam tăiau respirația..
Afară, vremea se stricase. Începuse să tune și să fulgere. Probabil de asta mă și durea așa genunchiul. Nu puteam suporta furtunile.. M-am întors către Jer să-l iau în brațe și mi-am dat seama că piciorul drept, cel care era și operat și împușcat elimina lichid prin tubul de dren pe care îl aveam și asta durea oribil de tare.. Am continuat să ignor durerea și m-am apropiat de Jer..
M-a simțit imediat și, din instinct, cred, m-a luat în brațe. Fiind sora mai mare, cred că eu trebuia să îl iau, dar am profitat de situație și m-am cuibărit la pieptul lui. M-a sărutat pe frunte și atunci mi-am dat seama cã se trezise. Nu i-am zis nimic, voiam să creadã că dorm..
Dimineața a venit.. Nu aveam voie să merg la școală.. Eram în medical. :)) Jeremy a spus că se duce, cu toate că îi luasem scutire. A vrut să își revadă colegii. Îl înțelegeam.. Și eu voiam să îi văd pe ai mei, dar nu puteam. Deja mă plictisisem acasă.. Trecuse de ora 12.. Nu puteam face nimic.. Nate își găsise de lucru, făcea curățenie. :)) Era cel mai ciudat lucru de până acum.
Eram tolănită pe canapea în camera de zi. S-a auzit ușa de la intrare. Mă gândeam că poate a ieșit Nate, dar nu era așa. El era la etaj. Oare cine putea fi? M-am ridicat încet de pe canapea și m-am îndreptat către bucătărie să iau un cuțit, dar... Surpriză..
Persoana necunoscută care-mi trântise ușa, era Kat.
Cât mă bucuram să o văd.
E: Kaaaaat! Nu pot să cred că ai venit!
Am strâns-o tare în brațe.
K: Am promis că vin. Ce ai pățit?
E: Nimic, doar o împușcătură, o ruptură de menisc și o cãzăturã.
K: Ce s-a întâmplat?
E: Multe..(i-am povestit toată operațiunea de salvare)
K: Nu pot să cred că ai făcut așa ceva. Cum să fugi de ei?
E: Știam că se vor pripii și că Vince e posibil să îl rănească pe Jer. Și așa, au ajuns chiar la momentul potrivit. Ceea ce mă uimește și mă doare e faptul că fratele meu l-a împușcat în cap. Cred că de teamă sau din răzbunare.. Nu știu de ce altceva.
K: Doamne.. Măcar el e bine?
E: Da, eu așa sper. Emoțional să fie bine, că fizic nu e problemă.
A trecut repede timpul vorbind cu Kat și a venit și Jer de la școală. Am mai stat la discuții și apoi m-au trimis la somn, cică aveam nevoie de odihnă. Nu am mai comentat și am făcut întocmai ce au spus.