Nobody else 1

54.

~~DIN PERSPECTIVA ELENEI ~~
Se înserase, dar noi încă eram pe drum.. Jer se cam înverzise la față.
E: Jer, te simți bine?
J: Da, sunt bine, mi-e puțin greață.
E: Umm. Tu să ai rău de mașină? Nu ai avut niciodată.
J: Nu cred că e de la drum.
Mai avea puțin și dădea pe dinafară. Am oprit mașina și a coborât în viteză. Am luat-o la fugă după el prin lanul de grâu lângă care oprisem.
Aveam impresia că fuge de mine.
E: Jer, ce faci?
J: Trebuie să mă descarc, lasă-mă să alerg ca să îmi treacă.
E: Ești nebun? Cum să te las în pustietatea asta?
J: Bine, atunci hai să ne jucăm. Ca atunci când eram micuți.
E: Să ne jucăm "Prinselea"?
J: Da. Haide. Fă-mi pe plac.
E: Ești sigur că poți? Rana...
J: Las-o. Jucăm până nu mai pot.
Spunând acestea, a luat-o la fugă din nou. Trebuia să îmi fac misiunea, să îl prind. Am alergat după el mult și bine. Afară era foarte frig, doar era decembrie, dar nici nu mai simțeam frigul de la fugă. În final l-am prins. Era rândul lui să mă prindă.. A făcut-o rapid și am căzut amândoi pe pământ.
J: Ești ok?
E: Daa, tuu?
J: Da.
Râdeam ca fraierii unul de altul. Diana ne-a auzit făcând zgomot.
Di: Ce faceți voi aici, nebunilor?
J: Ne jucăm.
Mi-am întors capul către ea și am văzut că din urmă se apropia agale Stefan. Nu am putut să mai văd și altceva, deoarece Jeremy a început să mă gâdile. Aproape rămăsesem fără aer de la atâta joacă.
Di: Hei, hei, heei! Ce-i tot faci? :)))
Nu s-a mai auzit nimic în urma acestor cuvinte. După ce ne-am mai liniștit, Jer m-a ajutat să mă ridic de jos și ne-am întors la mașină. Mai aveam 100 km până acasă, așa că am călcat bine accelerația.
E: Îți mai e rău?
J; Nu, mi-a trecut. E bine când iei aer.
E: Vreți să mâncați ceva?
J&D: Nu.
E: Pisu' vrea ceva?
Stefan nu putea vorbi, dar a dat din cap în semn că nu.. Am continuat drumul.
Am ajuns acasă în jurul orei 2 a.m. Nu era nimeni, Doc era acasă la Kat. Am invitat-o pe Dia să rămână până dimineața,am mâncat ceva, apoi ne-am dus în sufragerie. În timp ce Diana alegea un film, eu îi dezinfectam rana lui Jer. Am văzut un film de groază, dar eu am adormit pe la jumătatea lui. Jeremy era în mijloc, între noi și ne ținea pe amândouă în brațe. Pe pieptul meu dormea adânc Stefan. Liniștea pătrunsese în sufletele noastre. Pentru dimineața ce urma, aveam de efectuat o vrajă. Stef trebuia să revină la forma umană. Voiam să îl simt din nou aproape, să fiu sigură măcar de un lucru din viața mea..