M-am trezit pe la ora 23, aveam un mesaj. Era de la Diana.
D: Heei, Elena! Am auzit că nu ești prea bine.
E: Mda.. Probleme, prostii.
D: Vrei să ne vedem?
E: Da, mi-ar face bine să ies puțin acum.
D: Mergem în parc sau unde?
E: De pe partea mea poți veni și la mine, dar nu știi unde stau și eu nu pot conduce.
D: Atunci ne vedem în parculețul din cartier.
E: Ok.
M-am îmbrăcat repede, cu toate că mă durea piciorul. Am verificat camerele băieților, dormeau duși. Mi-am luat cheile, am încuiat ușa și am plecat.
Am ajuns repede în părculeț. Mă aștepta pe o bancă. Aveam încredere în ea, așa că i-am povestit totul, absolut tot..
D: Wow. Ai trecut prin atâtea. Mă mir cum mai reziști.
E: Cu talent, cred.
D: Nici nu vreau să mă gândesc..
E: Nu-i problemă. E complicată treaba, dar poate devine mai simplă. Am credință și mereu e loc de mai bine.
D: Ai dreptate.
E: Tu ești bine? Nu pari în regulă.
D: Am și eu o problemă. Nu vreau să te mai încarc cu ea.
E: Nu, spune. Nu vreau să te închizi în tine.. Ai probleme iar cu Ben?
D: Nu, nu mai e el. De când s-a luat Stefan de el nici nu mai dă ochii cu mine..
E: Stai.. De unde ai aflat?
D: E o școală mică, pot mereu să aflu ce fac cei ce-mi vor binele.
E: Ok.. Continuă.
D: Deci.. E un băiat drăguț în clasa a 11-a și mi s-a pus pata pe el.. Șii, nu știu ce să fac..
E: Nume n-are?
D: Îl cheamă Jake.
E: Îl știu.. E drăguț și pare de treabă. Ai vorbit cu el până acum sau doar l-ai sorbit din priviri?
D: Am vorbit de vreo 2 ori prin mesaje.. Nu știe că îmi place.
E: Și el ce semne îți dă?
D: Asta e problema, că nu știu ce semne să iau de la el. Adică, am vorbit cu el de toate, dar mai mult de școală și colegi, părea interesat de ceea ce îi povesteam, dar, într-un fel părea și rece..
E: Are un secret sau poate mai multe. Ascunde ceva, poate simte că nu te cunoaște suficient cât să îți spună, poate se atașează mai greu de oameni, din teama să nu fie rănit..
D: Doamne, cum de știi atâtea?
E: Păii... Orice om are o poveste și dacă știi să îl înțelegi o să fie perfect pentru el ca să își exprime sentimentele. Eu așa lucrez..
D: Știam că ești de treabă, dar nu mă așteptam să fi așa extraordinară.
E: Aoleu. Ce termen extravagant. Nu sunt extraordinară, doar încerc să ajut cum pot.
D: Ce drăguț. Deci, ce îmi sugerezi să fac?
E: Vorbește cu el, fă-l să prindă încredere și, astfel poate ajungeți să vă împrieteniți mai mult.
D: Așa o să fac. Mulțumesc pentru tot. :*
E: Nu ai pentru ce. Îmi ești prietenă, îmi fac doar datoria.
D: Aww. <33
Ne-am îmbrățișat și am plecat fiecare la casa ei.
Pe drum, mi-am dat seama că eu îi ascundeam ceva fratelui meu, faptul că sunt împreună cu un vampir. Nu aveam de gând să mai ascund asta de el. Am promis că în dimineața următoare îi voi spune.
Îmi veneau tot felul de întrebări în minte:" Oare cum va reacționa?", " Dacă nu poate suporta ideea?". Le-am dat la o parte și am început să gândesc pozitiv. Indiferent de reacție, îl ajut să își revină.
Am ajuns acasă, m-am schimbat și m-am dus în camera lui Jer. Nu aveam poftă să dorm singură. M-am așezat lângă el, nu m-a simțit, probabil era prea obosit, așa că l-am luat în brațe și m-am culcat..
Pe la ora 4, Jeremy a început să se agite și să transpire. M-am trezit, mi-am dat seama că doarme și că are un coșmar. Am încercat să îl mișc puțin, dar nu a dat rezultate. După 15 minute s-a trezit. Era speriat. Țipa..
E: Jer, liniștește-te. Eu sunt.
J: Elena, ce cauți aici?
E: Am venit să dorm cu tine. Și apoi am văzut că ai un coșmar.
J: Pff..
E: Gata, a fost doar un vis urât.
J: A fost oribil..
E: Te cred. Îmi spui dimineață despre ce a fost vorba. Și eu am să îți spun mai multe.
J: Ok. Tu ești bine?
E: Da. Noapte bună.
J: Noapte bună.
Noaptea nu a mai avut alte incidente.
CITEȘTI
Nobody else 1
FanfictionCartea relatează ce curs ia viața unei fete după ce părinții ei mor și descoperă că ea nu e un om normal cum crezuse până atunci. Pentru mai multe detalii, vă invit să o citiți. MOMENTAN ÎN CURS DE EDITARE.