Nobody else 1

25.

Kat a ajuns în mai puțin de 2 minute. Am luat-o în brațe pe Elena și am dus-o pe canapea în sufragerie. Era rece ca un sloi de gheață. Nici nu voiam să mă gândesc că se poate întâmpla ceva rău.
K: Doamne! Ce a făcut cu puterile?
S: Nu știu. Am auzit-o doar țipând. Ce puteri?
K: Elena e o demoniță!
S: Poftim? Nu cred.
K: Ba da. Îți explic mai târziu. Acum trebuie să o facem să-și revină.
S: Cum? I-am dat sânge și tot degeaba.
K: Dã-i asta.
A scos o sticluță mică din buzunarul gecii.
S: Ce e asta?
K: Un elixir.
Fără să mai stau pe gânduri i-am întredeschis cu grijă buzele și i-am turnat o picătură din poțiunea magică. Nu a durat decât 2 minute pânã s-a trezit.
~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
M-am trezit. Eram pe canapeaua din sufragerie. În fața mea erau doi oameni ce aveau chipuri cunoscute, dar nu le puteam vedea prea bine. Lumea prinsese culoare iarăși.
Am simțit două mâini calde ce-mi cuprindeau corpul moale. După structură, mâinile era ale lui Stefan. Acum chiar îmi revenisem. Lacrimile au început să îmi curgă șiroaie. El respira greu, înăbușit pe pieptul meu. Am încercat să mă ridic în capul oaselor să îi vorbesc. Nu-mi simțeam mare parte din corp, dar nu mai conta. I-am zis să se calmeze că e zăpăcit.
Cealaltă persoană era Kat. Era înmărmurită de ce putusem să fac. Mă abțineam să plâng, din nou, trebuia să fiu puternică să înfrunt tot ce se întâmpla.
K: Nu te mai abține..
E: Poftim?
K: Cu plânsul. Nu te mai abține.. Nu îți face bine..
E: Trebuie să o fac.
K: Nu. Nu azi.. Ai voie să te descarci și tu.. E cazul.
Am dat din cap afirmativ și m-am proptit de canapea, așezându-mă jos.. Stefan nu zicea nimic.. Pur și simplu stătea și se uita în gol.. La fel făceam și eu.. Kat plecase dupã Jer, Nate și Doc să îi anunțe că suntem bine.
Priveam în gol și mă gândeam la toate. În mintea mea era un amalgam de amintiri, întâmplări și lucruri pe care nu le-aș fi putut uita nici dacă voiam...
Într-un târziu, o lacrimă mi s-a prelins din nou pe obrazul cald, fiind urmată de multe altele.. Stefan a observat și m-a luat în brațe.. Știam că merită o explicație. Nu știam cum să încep să i-o spun.. A vorbit el primul.. M-a bombardat cu întrebări.
S: Știai de puterile astea?
E: Azi am aflat.. Am avut o viziune când am mers la cimitir... Apoi am vorbit cu Kat și nu am vrut să cred că pot fi..
S: O demoniță?
E: Da... Am nevoie să asimilez toate astea.. Sunt multe deja..
S: În ce constau puterile astea?
E: Demonițele sunt cele mai puternice vrăjitoare din istorie. Au puterea de a distruge aproape orice cu mintea, pot citi gânduri și au viziuni..
S: Poți citi gânduri?
E: Nu.. Încă.. Puterea aia nu s-a activat deocamdată.
S: De ce ai încercat să te distrugi?
E: Pur și simplu. Aveam cele mai negre gânduri despre mine.. Și mai aveam puțin și reușeam..
S: Nu reușeai nimic! Cum poți să gândești așa?
E: Stefan! O să te distrug. O să distrug totul. Sunt un monstru. Nu pot deține asemenea puteri! Nu vreau să vă rănesc pe niciunul din voi!
S: Nu o să se întâmple nimic! O să am grijă de tine.
E: Nu poți.. Ai intervenit când eram aproape gata, de asta ai reușit să mã salvezi.. Orice gând aș avea acum se amestecă cu puterea. Și dacă nu vreau să mor și am un gând oribil sau un vis pot muri sau omorî pe cineva. Nu vreau să-ți fac asta!
S: Nu o să o faci! Nu poți renunța așa.
E: A zis cineva că renunț? Nu încerc s-o fac, dar pot face greșeli care să fie ireparabile.. Nu vreau să risc.
S: O să înveți să te controlezi.. Ești un om normal.. Eu pot spune că sunt un monstru..
E: Nu ești. Tu nu faci rău. Tu nu ai renunțat. Tu ești vampirul bun. Dar ai un mare defect, o mare problemă.
S: Anume?
E: Îți urăști fratele.. Îl vezi ca pe un nemernic..
S: Așa și e. Nu știi ce face.
E: Știu, chiar știu ce face, dar nu asta e important. Ce contează e că sunteți frați, că purtați același sânge. Nu i-ai dat nicio șansă.. El nu e așa rău cum ai impresia. Vrea sã se îndrepte.
S: De unde știi tu?
E: Pentru că i-am dat o șansă. Eu cred în el.
S: E un mincinos, te-a aburit.
E: Dacă cineva poate să se uite-n ochii mei si să mă mintă, asta e rău. Nu, nu juca teatru. Erau cuvinte spuse din suflet. Vrea să se schimbe, dar are nevoie ca tu, fratele lui, să crezi în el, în schimbarea lui..
S: ...
E: Poate că, la început nu o să arate, dar sunt sigură că va reuși.
S: M-ai convins.. O să îi dau o șansă. Doar una.
E: Mersi. ❤
Am intrat în mintea lui, puteam să îi citesc gândurile acum. Erau multe, dar cel mai clar striga: "Te iubesc!"
I-am rãspuns.
E: Și eu te iubesc.
S: Cum? Stai. De unde știai că asta urma sã spun?
E: Puterea.
S: A apărut?
E: Da.
S: Super, cred.
E: O să îți mănânc viața.
S: N-ai decât. Ai o eternitate la dispoziție.
E: Ehee.. Uite, facem un pact?
S: În ce constă?
E: Umm... Eu promit că nu renunț și că nu mă mai mutilez, dacă tu promiți cã nu renunți la fratele tău.
S: De acord.
E: Ce cuminte ești tu. ❤
S: Trebuie să mã supun, că nu am de ales, nu?
E: Exact.
Ajunseseră și restul personajelor. Fețe lungi, erau speriați.. Eu începusem sã zâmbesc, deci, cred că mi-au urmat exemplul. Am stat din nou de povești. Trebuia să găsesc o soluție pentru Nate.