Nobody else 1

86.

Dia. Tremura din toate încheieturile, iar lacrimile curgeau ca un râu din ochii ei.
Din instinct m-am apropiat de ea și am luat-o în brațe, încercând să îi șoptesc că o să fie bine. Am intrat în casă, am trimis-o în sufragerie să își lase lucrurile și eu m-am dus în bucătărie să fac un ceai. Între timp, am luat telefonul și i-am trimis lui Jer un mesaj că ea e cu mine ca să vinã direct acasă.
A venit și ea după mine și am început sã discutăm.

~~DIN PERSPECTIVA DIEI~~
Elena m-a primit cu brațele deschise, ca de obicei și am început să mã destăinui.
E: Deci, spune-mi ce ai pățit, spune și îmi înmânează o cană de ceai.
Di: Păi... (i-am povestit toată întâmplarea de azi).
E: Dia, ãsta vrea să se bage între voi, sare ea ca arsă

Di: Vãd, Elena, dar chiar nu știu ce sã fac, spun eu tristă.
E: Nu-l lãsãm să o facă. Iar el nu poate să-mi jignească fratele. Dacă o mai face jur că o să îl bat de-i sună apa în cap, spune extrem de furioasă.
Di: Eu tocmai de aia îl pălmuisem. Și ca să nu îi dau ocazia să facã și altceva, am plecat.
E: Jer știe că ai plecat?
Di: Nu. Uff. Probabil că mã caută. Trebuie să îl sun.
Nu apuc bine sã mã ridic de pe scaun cã se aude ușa de la intrare, iar Jer intră ca vijelia în bucătărie, mă prinde în brațe, apoi mă sărutã și mă strânge la pieptul sãu.
J: Nici nu ai idee ce m-ai speriat, oftează exasperat, în timp ce eu mă pierd în brațele lui.
Di: Îmi pare rău....
J: Știu. Am aflat de ce ai plecat, mă întrerupe repede.
Di: Chiar? întreb curioasă.
J: Da. Katrina mi-a spus și despre mesaje și despre palma pe care i-ai dat-o, mi-a spus tot.
Di: Uff, Katrina și gura ei mare, chicotesc eu.
J: Ascultă... Nu trebuia sã te complici cu el, o să vãd eu. Tu trebuie doar sã stai departe de el, nu îmi place deloc fața lui și nu vreau sã pãțești ceva, spune, iar eu mă fac micã la pieptul lui.
Di: Știu, nu pot sã îl sufăr. Promit că o sã stau departe, dar nu pot sã stau și să aud cum te jignește, oftez eu.
J: N-are decât sã mã jignească. Nu mă intereseazã de el. De tine mă interesează. Mai e ceva? S-a mai întâmplat și altceva? Ești bine? întreabă îngrijorat.
Di: Sunt bine, stai liniștit, spun și mă agăț de gâtul lui sărutându-l pe nas și mai apoi pe buze.
Nu îmi venea sã cred că poate sã se îngrijoreze așa repede. Nu o să mai plec de nebună. Ochii mei albaștrii erau, acum, inundați de lacrimi. Unele erau de fericire că era acasă cu mine, dar altele de tristețe pentru că l-am speriat.
J: Taifunul meu mic și blond. Te iubesc.
Di: Și eu te iubesc.
E: Doamne, ce bine vă stă! exclamã Elena.
O, Doamne! Uitasem de ea. Stefan plecase și eu îi mai pusesem în cârcă problema mea.
Rup îmbrățișarea și mă îndrept către ea, dar în acel moment apare Damon și ne cheamă pe toți în sufragerie ca să vorbim.

~~DIN PERSPECTIVA LUI DAMON~~
I-am convocat pe toți în sufragerie ca să organizăm plecarea la mare. Elena luase deja biletele și acum trebuia sã stabilim traseul, având în vedere că eu, Elena, Kat și Nate vom fi șoferi pe rând.
Plecăm în Bulgaria pentru 2 săptămâni de relaxare la sfârșitul lunii iunie.
Mai avem încă o familie după noi, dar pe ei urma să îi anunțe Elena de traseu apoi.
Trebuia să ne mai destindem.
Nu ãsta era motivul principal, ci faptul că am simțit o prezență cunoscută azi în oraș, dar am decis să cred cã greșesc, deși îmi cunosc fratele foarte bine.
Elena încă era dărâmată, așa cã, dupã alegerea traseului am rugat-o să ieșim să ne plimbãm puțin. A acceptat și am mers în parc împreună cu Doc.
Ajunși acolo, ne-am așezat pe o bancã și am început să discutăm. Am evitat subiectul, până când...

La media e poză cu Dia.❤
Dedicații: @Cookiefriendship69, @AlinaElena600, @ StefClaudia, @AdelinaCN.