Nobody else 1

12.

Am ajuns acasă destul de repede. Jeremy nu era pe nicăieri. Am presupus că plecase la vreun coleg. Nu l-am sunat, dar i-am trimis un mesaj. Nici nu mă așteptam să îmi răspundă, era ora 1 noaptea.. Am lăsat telefonul și am mers în camera de oaspeți să văd ce face Nate. Stefan era cu el.
E: Cum se simte?
S: E bine, și-a revenit în simțiri. O să mai dureze ceva până îi trece rana.
E: O să fie bine. Hai să îl lăsăm să doarmă.
Am ieșit din cameră și am coborât la parter.
E: Tu ești bine?
S: Da, nu îți face probleme, m-a zgâriat doar puțin. Nici nu curge sânge.
E: Ești un vampir, sângele tău nu curge multă vreme. Dar zgârietura îți poate afecta grav simțurile, poate fi letală.
S: Nu e cazul. Uite, sunt bine. Ce vrei să fac să îți demonstrez asta?
E: Se vede pe tine că te-a slăbit. Tu nici nu te hrănești bine.. Animalele nu au așa multe proteine ca oamenii.
S: Și ce ai vrea? Să ucid? Nu am de gând.
E: Nu să ucizi. Pot să îți dau eu sânge.
Fără să mai aștept replica lui, m-am dus în bucătărie, am luat cuțitul și mi-am făcut o tăietură gigantică pe mână. Sau, cel puțin mie mi se părea mare. A venit repede după mine.
S: Elena, ce crezi că faci aici?
E: Încerc să ajut.
Nu am stat pe gânduri și i-am întins mâna. Foamea i se citea în ochi.
S: Nu. Nici nu am de gând.
E: Nu poți sta așa. Haide, nu o să se întâmple nimic dacă guști puțin.
S: Nu îți dai seama de risc.
E: Nu-mi pasă de riscuri.
Îl tot îmbiam cu mirosul sângelui ce se scurgea din mâna mea. Stefan m-a lipit de perete instantaneu. Îmi sugea sângele cu atâta poftă. Nici nu mi-am dat seama. Totul se petrecuse într-o fracțiune de secundă.
S: Doamne, ce am făcut?!
Zicând acestea, și-a screjelit din nou mâna și de data aceasta, mi-a dat mie să îi beau sângele forțat. Mă împotriveam.
S: Nu mă mai face să te oblig, nu te împotrivi!
Am reușit să îi îndepărtez mâna cu greu și i-am spus:
E: Lasă-mă. Nu vreau decât să te ajut.
S: Și vrei să te omor? Ești inconștientă? Nu îți dai seama că puteam să te omor în orice secundă?
E: Știam. Știam cât de periculos e. Și totuși n-ai făcut-o, nu m-ai omorât.
S: Pentru că te iubesc, te iubesc mult. Abia mă abțin.
E: Și tu de ce crezi că am făcut asta? Tot din același motiv. Ai fost zgâriat, te topeai pe picioare și...
Nu am mai apucat să termin ideea, deoarece m-a sărutat și a avut grijă să îmi uit fiecare cuvințel. Dar tot ceva era în neregulă. Știam că încă se simte rău și nu voia să recunoască.
E: Merg pânã sus să îl verific pe Nate.
S: Da, du-te. Și eu ar cam trebui să plec.
E: Nicio șansă. Rămâi.
S: Bine, șefa!
E: Așa.
Era drăguț. :3 Nate era bine, dormea. I-am verificat semnele vitale, nu avea febră sau alte simptome care să dea de bănuit.
Am mers în camera mea, credeam că e cazul să mai și dormim puțin, mai ales că eram amândoi.
Părea ceva rupt din Rai, dar eu tot mă gândeam la atac. De ce ne-a ales pe noi? Sau a fost o întâmplare? Nu mai conta. Oricum, vârcolacul era mort acum.