Nobody else 1

6.

În 2 minute băieții erau deja pe canapea, toate jocurile erau împrăștiate pe măsuța de cafea. Cred că erau mai mult de 20 de jocuri acolo. Eu și Kat am mers în bucătărie să pregătim ceva de ronțăit. Între timp, am comandat și niște pizza. Ei erau prea concentrați, n-aveau timp să răspundă la ușă. Tot noi a trebuit să facem toată treaba.
Cât am stat cu Kat în bucătărie m-am gândit dacă să îi spun ce se întâmplase sau să evit discuția. Am decis să nu spun nimic până nu aflu ceva concret de la Stefan. Între timp, am luat laptop-ul și am făcut o conferință video cu Caroline, care plecase într-o excursie în L.A. cu părinții ei. Erau probleme mai delicate. Ne era dor de ea. De pãrul ei blond și ciufulit. Și, de altfel auzisem niște zvonuri cum că s-ar putea să se mute acolo.
Ne-a promis că se va întoarce până la ziua mea, ca să putem petrece ca la carte. Era abia septembrie, deci până în noiembrie avea suficient timp la dispoziție să vină acasă.
După ce am pregătit toate gustările, am mers în sufragerie și ne-am așezat pe canapea, urmărind intensul joc al băieților.
Stefan mã privea cu coada ochiului și cred că știa că nu o să mă las până nu aflu exact ceea ce am nevoie. În fond, ce putea să fie?
Jocul a durat puțin cam mult, s-ar zice. La ora 10 eu am urcat în cameră, deoarece aveam un serial important și trebuia să vorbesc pe Skype cu Nate.
Nate este un băiat cu ochi căprui, brunet, genul de om care tot timpul găsește binele în orice, indiferent de caz. El m-a sprijinit mereu după moartea alor mei. A fost mereu acolo, știam că dacă am nevoie de ceva, el o să fie primul care mă ajută, făcând abstracție de ceilalți. Îl știu de când aveam 4 ani, e cu un an mai mare ca mine, dar mereu când sunt în preajma lui parcă sunt un copil mic. Mă ia în brațe tot timpul, suntem foarte apropiați și ne permitem orice.

S-a mutat în Germania acum 6 luni, cu mama lui, care este o femeie extraordinară. O iubesc ca pe o mătușă. Ea, din nefericire s-a cam îmbolnăvit, dar nu a vrut să renunțe la ceea ce muncește acolo, așa că Nate s-a dus după ea. Eu zic că a făcut foarte bine. Nu îi place sã o știe singură .
Deschisesem Skype-ul, imediat mi-a intrat pe fereastra lui.

N: Ce face fetița mea?

E: Bine, fraierul meu ce face?

N: Foarte bine, stă în pat. Cum au fost primele 2 zile de școală?

E: Frumoase. N-am nimic rău de comentat. Școala e școală.

N: Da, știu. Ce noroc că eu am terminat anul trecut.

E: Noroc, pãi da. Și te-ai dus la nemți, că doar așa-i frumos. Să mă lași pe mine singură.

N: Hai, mă. Știi că n-aș fi vrut. Nu ai vrut să pleci cu mine.

E: Da, știi că glumeam. Ai făcut foarte bine că te-ai dus. Cu toate că mi-e dor de tine.

N: Și mie de tine, mult, mult. Abia aștept să te văd. Încerc să vin acasă de sărbători.

E: Te așteptăm cu drag. Și lui John și Georgiei (bunicii mei) le e dor de tine. Mă tot întreabă ce faci. Trebuie să le dau adresa ta de Skype ca să vorbiți mai mult.

N: Da, ar trebui. Abia aștept să vă văd.

E: Ce face Amy? Cum se simte?

N: E bine, atât timp cât ia tratamentul o să fie bine.

E: Încă nu te-ai decis să îmi spui ce are?

N: Nu, e mai bine așa. Tu, ai vreo achiziție nouă, vreun băiat?

E: Nu pot să îți spun acum, poate cu altă ocazie.

N: Oo, e gravă treaba, scrie și pot jura că rânjește.

E: Taaaci.

N: Vorbim mai încolo că merg să îmi fac un duș că cică ies în oraș.

E: Ok, vreo iubită nouă?

N: Nu, doar ies cu prietenașii mei, nemții.

E: Ok, să fii cuminte, să ai grijă de tine.

N: Da, și tu să ai. Noapte bună, scumpo! Te iubesc!

E: Somnic pufos, distracție plăcută. Te iubesc!

Închid chatul și mă tolănesc mai bine în pat, gândindu-mă. Nu am vrut să îi spun despre Stefan, deoarece era jos cu Jer și-mi era că mă aude. Filmul se terminase, așa că am rămas privind pereții și gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat și încercând să deslușesc faza cu privitul. După câteva ore, somnul mă cuprinde.

***
Mă ridic din pat și observ beculețul de la telefon licărind. Primisem un mesaj de la ... Stefan. Mi-a scris că vine să mă ia ca să mergem la școală. Știam care era faza, de fapt, voia să îmi dea o explicație, poate era cea adevărată acum. Zis și făcut, i-am spus lui Kat că ne vedem acolo și i-am spus motivul real, nu am mințit-o cum fac alte persoane. Nu îmi stătea în fire.
M-am aranjat, am vorbit cu Jeremy și am ieșit afară. Nu mă așteptam ca Stefan să fie fix în fața ușii când eu sã o deschid, deci m-a speriat groaznic. După ce mi-a trecut sperietura am început iar să mă fâstâcesc în fața lui.

S: Umm... Voiam să vorbim despre faza de aseară. Voiam să îmi cer scuze pentru chestia aia, zice cu capul plecat.

E: Deci, te-ai decis să îmi spui ce i-ai făcut ăluia? Nu sunt oarbă, Stefan. Am văzut ceva, dar nu mi-am dat seama exact ce era, replic și simt cum o ușoară durere de cap își face apariția.

S: Aș vrea să pot să îți spun. Am obosit să mai mint... Și nu vreau să te mint, spune și pot citi supărarea de pe chipul lui.

E: Deci, să-nțeleg că nu ai încredere ? E totuși normal, mă cunoști de câteva zile.Nu o să te oblig. Dacă o să vrei să îmi spui o să fiu deschisă și o să aștept, spun și înainte, căutând-o pe Kat cu privirea.

Sunt extrem de furioasă. Știu că îmi ascunde ceva, dar nu pot să înțeleg ce. Lui Kat nu îi pot spune, e prea ciudat. Chiar sunt într-o situație extrem de aiurea. Nu știu ce să fac. Azi am avut noroc că era ziua de practică și am stat mai mult degeaba,iar băieții au avut antrenament pentru meciul din campionat, deci am stat acolo și le-am făcut galerie. Mhm... Gândurile malefice cu cele bune se amestecau. Mă enervasem din nou și acum nu am idee de ce. M-am ridicat și am vrut să plec.
Am coborât din tribună și am cotit către ieșirea terenului. Fix când voiam să ies, în fața mea a apărut Stefan.

S: Unde pleci?, întreabă punându-se în fața mea. Ce ai pățit?

E: Acasă. Nu am nimic, de ce aș avea ceva?, replic și încerc să-l dau la o parte.

S: De ce vrei să pleci?, întreabă supărat.

E: Nu am voie?, întreb ironică.

S: Ba da, poți face ce vrei, dar nu poți pleca supărată, spune și încearcă să mă ia de mână.

E: Aha., mă încrunt și-mi trag brațul deoparte, dar tot nu pot să trec de el.

S: Uite, chiar nu vreau să te mint.

E: Mda. Cum spui tu, replic și găsesc o portiță de scăpare, strecurându-mă pe sub brațul lui și luând-o la fugă.

S: Elena, stai.. Nu pleca așa, îl aud strigând.

E: Nu vreau să te aud, Stefan!, îmi fac curaj și strig înapoi.
Chiar plecasem. Avusesem curajul să îi fac lui așa ceva..