Nobody else 1

39.

E: Asta e!, spun și arãt către o incantație foarte veche. Pe asta trebuie să o rostesc!

S: Știu și eu.. Acum nu cred că ai puterea să o faci.. Trebuie să fii odihnită și tu nu ești.

E: Mă întreb, oare de ce?, întreb ironică, iar el mă strânge mai tare în brațe.

S:Ehh. Eu zic să mergi cu mine sus ca să ne odinhnim și să vorbim.  Îl lăsăm pe Damon să aibă grijă aici. Se descurcă el, spune dorindu-și sã mă convingă.
E: Bine, accept eu.
Nu puteam să nu accept. Chiar dacă îmi doream să o trezesc pe Kat, aveam nevoie de puțin timp petrecut doar cu el.
Am ajuns sus pe așternuturile moi. Stefan a zis că merge să își facă un duș. L-aș mai fi așteptat, dar ochii mai aveau puțin și îmi cădeau în gură de oboseală, așa că am ațipit, deși auzeam fiecare mișcare din jurul meu. Văzuse că sunt aproape de tărâmul viselor și a făcut în așa fel încât să mă cuprindă ușor în brațe. Încă mai suspinam puțin. Știa că nu dorm.

S: Nu m-am gândit o secundă că pot să arăt că nu îmi pasă și că te-ar răni așa tare asta, spune cu vocea răgușită și pot să jur că a plâns din nou.
Deschid imediat ochii și mă întorc cu fața la el, cercetându-l.

E: Mda.. Bine că ți-ai dat seama, totuși, spun mângâindu-i obrazul cu palma stângă.

S: Damon mi-a deschis ochii, zice în timp ce-mi ia mâna în a lui și o sãrută.

E: Vezi? Ți-am zis că nu e așa rău. Avea nevoie doar să îi acorzi o șansă.

S: Da... Știu că ai avut dreptate.. De obicei ai, zice chicotind.

E: Dacă nu eu, atunci cine?

S: Tu, râde el.
E: Se poate. Nu cred că pot să dorm.. Trebuie să o trezesc. Nu mai suport, spun și mă ridic în șezut. Ufff...

S: Ce e?, întreabă încruntându-se.

E: Aveam un mesaj pe telefon.. Nu l-am citit, spun îmbufnată.

S: Unde e? Merg să îl aduc, spune și se ridică.

E: Pe masă, replic, iar el mi-l dă imediat. Citește tu, spun împingând telefonul spre el.
După fața pe care a fãcut-o când a citit mesajul, mi-am dat seama că nu era de bine. M-am ridicat din pat și am vrut să îi iau telefonul din mână. L-a lãsat cu greu, dar am izbutit până la urmă.
Era altă amenințare :" Moartea te ajunge din urmă, dar mai întâi o ia pe ea."
Telefonul mi-a căzut din mână. Știam ce aveam de făcut. Am luat-o la fugă pe scări și am dat năvală în camera unde era Kat. Damon ațipise lângă ea, dar s-a speriat când am intrat. Stefan mă ajunsese și el.

E: Ieșiți afară! Acum!, țip, iar amândoi sunt confuzi.

S: Elena, nu poți face asta! Ești obosită. Te pot omorî puterile, spune și încearcă să se apropie.
Nu am mai ascultat. Am creat un câmp drept paravan și i-am azvârlit afară din încăpere.
Am început să rostesc vraja. Eram conștientă că puteam să mor și nici pe ea să nu o trezesc, dar decât să o omoare , mai bine mă riscam eu. Din partea cealaltă a ușii auzeam ciocăneli și strigăte.

E: Nu vă mai obosiți, nu o să puteți să intrați, spun și o lacrimã îmi cade pe obraz, dar o șterg repede și continui.

S&D: Elena! Oprește-te.!

Refuzam să mai ascult ceva. Continuam să rostesc incantația. Simțeam ghionturi din toate părțile, dar nu mă opream.
Pe la jumătatea descântecului, Kat deschisese ochii. Reușisem. Am prins-o de mână și am avut o viziune. Era ea, îmi vorbea.
K: Elena, stop. O să mori. Oprește-te!, strigă ea.

E: Nu conteazã.! Pentru tine meritã să o fac!

Nu m-am mai abătut. La final, trebuia să îi dau puțin sânge de- al meu. În toată furtuna de puteri, am nimerit, fără să vreau, vena de la mâna stângă... Nu am băgat în seamă, nu-mi pãsa. Am continuat ritualul.
După ce am făcut-o să îmi bea sângele, am căzut.