Nobody else 1

57.

Am dat ochii cu "draga" mea colegă, Cathy. I-am aruncat o privire, eram pregătită de mai mult, dar Kat m-a tras cu putere de mâna dreaptă, așezându-mă în bancă.
K: Ce crezi că faci?
E: Ce trebuia.
K: Termină acum cu astea.. Avem oră.
E: Îhh...
Fără sã o mai privesc, mi-am afundat capul în cartea de geografie, făcându-mă că citesc. Ora a trecut extrem de greu, număram minutele pe care le mai aveam de petrecut, până când am auzit clinchetul clopoțelului. Am dat să mă ridic, iar apoi Cathy a trecut pe lângă mine împingându-mă ușor. Umpluse paharul. Am tresărit, am prins-o de păr, am dat-o cu capul de ușa de la intrare, lipind-o în cele din urmă de aceasta și șoptindu-i cu o voce extrem de dură:
E: Ai impresia că nu știu ce ai făcut? Ai încercat să ne desparți, dar ne-am dat seama.
C: Ești o idioată, îmi spune ea cu o oarecare nevinovăție în glas.
E: Eu zic să ai grijă ce spui, zic asta strângând-o din ce în ce mai tare de păr.
C: O să regreți cu vârf și îndesat.
E: Mai vedem noi.
Cu toții erau înmărmuriți, nimeni nu spunea nimic, nici măcar nu mișcau.
C: O să îți pară rău, foarte rău. O să îți fac viața un calvar.
E: Povești.
Am mutat-o pe perete, întorcând-o cu fața spre mine.
E: Uită-te în ochii mei și neagă asta, scârbă ce ești.
C: O să te distrug.
E: Fă-o.
Fix în acel moment au intrat pe ușă Kat și Stefan.
K: Elena, ce faci?
N-am scos un cuvânt la adresa ei, începând să o strâng de gât pe Cathy. Auzeam multe avertismente de la Kat și Stefan, dar mă făceam că plouă.
Am simțit o mână caldă pe mâna cu care o strângeam de gât. Era Stefan.. M-a făcut să îi dau drumul, iar apoi m-a luat de braț cu putere și m-a scos afară din încăpere.

Ajunsesem în curtea școlii alături de cele două "gărzi".
S: Te-ai calmat?
Încă eram roșie de furie, dar îmi dădusem seama că era o întrebare retorică.
E: Acum începi și tu?
S: Nu..
K: Elena, ce e în mintea ta?
S: Chiar așa.. Ce se întâmplă cu tine?
E: Voi vă auziți măcar? Kat, tu știai că nu o mai suport, ceea ce a făcut a pus capac, iar tu, Stefan, acum ți-e milă de ea? Frate, am impresia că pe tine te doare-n cot de relația noastră.
S: Nu, dar...
E: Nimic!
Am luat-o la fugă, fără să mai vreau să aud ceva. Îi auzeam strigând din spate, încercând să mă prindă, dar nu au reușit. Am cotit spre o alee ce mă ducea afară din școală. Ieșind, am început să alerg cu cea mai mare putere.
Am văzut o dubă neagră parcată pe dreapta.
Indivizii care erau în ea au ieșit înaintea mea, prinzându-mă. Nu am fost în stare nici să țip, nici să lovesc. La intrarea în dubă nu am văzut decât chipul lui Cathy, ce avea un zâmbet idiot pe față.. Îmi pregătise ceva.
Mă zbăteam ca să scap, dar unii din bărbații care erau acolo, mi-a spus cu un zâmbet ciudat: "Nu mai ieși din asta, prințeso!"
Zicând asta, mi-a luat telefonul din buzunar, dându-mi apoi o palmă peste fund.
L-am lovit puternic cu piciorul, încercând să mă ridic de pe podeaua rece de catifea a dubei.
Mergeam de ore în șir, până când am ajuns la ceea ce părea a fi o închisoare... Erau două clădiri gigantice. Am fost dusă într-o cameră din clădirea cea mare.
Acolo, bărbatul care îmi provocase neplăceri în mașină mi-a spus că o să am un coleg de cameră care, momentan nu este aici...
Doamne! Unde mă aduseseră? Nu recunoșteam nimic din peisajul de afară... Căutam cu privirea o cale de ieșire, dar degeaba. M-am trântit în unul din paturile din cameră și am lăsat lacrimile să curgă șiroaie...
Eram ruptă de lumea mea...
După ceva vreme, ușa a fost izbită puternic, m-am întors către ea și am văzut....

Hello,lume! Mulțumesc pentru că îmi citiți cartea și că sunteți aproape. Îmi cer mii de scuze pentru felul haotic în care postez, dar timpul îmi dă bătăi de cap. Promit să mă revanșez. Mulțumesc încă o dată.! ❤