Nobody else 1

11.

A trecut și înmormântarea asta, începusem să mă mai liniștesc. Toate mergeau bine cu Stefan, Nate își mai revenise, Jeremy și cu mine nu mai eram așa stresați, reușisem să readucem viața la cursul normal.
Mă documentasem mult despre vampiri din jurnalele vechi ale vrăjitoarelor pe care mi le dăduse Kat înainte să plece în Spania, în vizită la niște rude îndepărtate. Aflasem că ei pot renunța oricând la umanitate. Stefan oare de ce nu a făcut-o? Fratele lui cum e, oare? Capul îmi era plin de astfel de întrebări.
Trecuseră deja 2 săptămâni de la toate incidentele și eu nu apucasem să îl cunosc. El renunțase la umanitate? Renunțase la sentimente?
Într-o seară, pe când eram cu Doc în parc, la plimbare, m-am gândit să le fac o vizită. Poate ieșea ceva. Știam unde stă, așa că m-am dus direct acolo. Doc obosise, nu era decât un puiuț de aproape 3 luni, așa că l-am luat în brațe.
Am bătut la ușă. Mi-a deschis chiar Damon, persoana pe care voiam să o văd.
E: Bună!
M-a privit ciudat, dar am părut nepăsătoare.
E: Eu sunt Elena.
D: Salut! Eu sunt Damon
E: Încântată. Stefan e acasă?
D: Da, e. Doamne, unde-mi sunt manierele? Intră, te rog. Merg să îl chem.
E: Mersi.
L-a chemat, m-a invitat să mă așez și am discutat puțin, până când s-a pregătit Stefan.
D: Decii, Elena ziceai, nu?
E: Da. Și tu ești Damon.
Mi-a zâmbit suav.
D: Elena și Stefan. Ce frumos sună.
E: Mda...
D: Și, ce plan aveți pentru seara asta?
E: Nu e decât o plimbare prin parc, e o seară superbă.
D: Ai dreptate. Nu e de stat în casă.
E: Mda. Nu vii și tu?
D: Nahh... Am alte planuri.
E: Ok, cum vrei tu. Oferta rãmâne valabilă.
Stefan coborâse. Chiar mă bucuram, deoarece Damon avea un aer ciudat și nu prea știam ce să îi spun.
S: Bună!
E: Hei!
M-a luat în brațe și m-a sărutat pe frunte. :3 Era așa drăguț. Se auzea vocea lui Damon din spate.
D: Ce romantic, ce frumos, cântă râzând.
S: Damon, mai scutește-mă, spune morocănos.
E: Ce ai? E amuzant .
S: Ți se pare.
D: Ai auzit fata, sunt amuzant.
S: Sigur. Mergem?
E: Da, sigur. Pa, Damon.
D: Pa-paa.
Am plecat. Noaptea era superbă. Stelele străluceau pe bolta senină, iar luna plină  întregea peisajul. Ne- am plimbat prin tot parcul. Am mers pe malul lacului, acolo era locul meu preferat, iar, surprinzător, acolo l-am găsit și pe Nate. Era pus pe gânduri. Ne-am așezat cu toții și am stat la povești. Se făcuse frig și eu eram în tricou, așa că Stefan mi-a dat geaca lui și m-a luat în brațe. Era cel mai frumos moment. Am stat de povești ceva vreme.
Se făcuse ora 12 noaptea. Am zis că e timpul să mergem și noi acasă. Eu și Nate am plecat prin pădure ca să ajungem mai repede.
În mijlocul pădurii, s-a auzit un zgomot în spatele nostru, dar nu prea am băgat în seamă până când nu a ajuns zgomotul în apropierea noastră. Se asemăna cu un mârâit. Se auzea din ce în mai tare.
E: Nate, sper că stomacul tău a făcut așa. Sper că ți-e foame.
N: Aș vrea să spun că așa e. Hai să mergem mai repede.
E: Nu. Orice ar fi, o să ne urmărească și o să ne prindă.
N: Și așa ce facem?
E: Asteptăm să se arate și vedem atunci. Nu trebuie să ne temem.
Mârâitul devenea asurzitor. Era chiar în spatele nostru. Știam. M-am întors încet. Nate a făcut la fel. Era un vârcolac. L-am cunoscut după trăsături. Nate nu știa, nu avea de unde.. Mârâia fioros către noi.
E: Stai calm, nu te mișca. Îl putem învinge.
N: Sunt cât de calm pot.
Nu-mi era prea teamă, dar simțeam cum sângele îmi pulsează în vene din ce în ce mai rapid. Mârâia tare, prea tare. Ochii îi erau de un galben intens, satanic chiar. Blana era maronie cu tente de gri în degradeuri. Am strigat la el. În momentul ăla, Doc a început să mârâie și să schelălăie.
E: Pleacă de aici! Marș!
N: Elena, asta nu ajută. Pare că îl înfurie mai tare.
Avea dreptate. Nate a greșit, s-a mișcat, iar vârcolacul a sărit pe el si l-a doborât. Nu am avut de ales, am sărit peste el.
E: Nate, nu-l lăsa să te muște.
N: Dă-te la o parte. Te rănește.! Curge sânge.
Nu mă rănea pe mine. Pe el îl mușcase de umăr. Și strângea cu putere. Am reușit să mă înfig cu unghiile în gâtul animalului și l-am dat jos de pe Nate. Mă luase pe mine. Încerca să mã ia de gât, dar o siluetă neagră a apărut din beznă și a înfipt un cuțit de argint în gâtul vârcolacului, străpungându-i jugulara. Era Stefan. Cred cã ne auzise țipetele de departe.
S: Elena, ești bine?
E: Da, lasă-mă pe mine. Pe Nate l-a mușcat.
S-a îndreptat rapid către trupul lăsat aproape fără suflare.
E: A murit.. Nu, nu. Nu poate să se întâmple asta.!
S: Stai liniștită. E doar inconștient.
E: Sigur?
S: Da. Vârcolacul ăsta mi-a încălcat teritoriul. A încălcat legea sacră.
E: Și de ce și-a vărsat furia tocmai pe noi?
S: A ales ținta și nu s-a putut controla. L-a ales pe Nate.
E: Nici nu vreau să mai aud de așa ceva.
În secunda următoare, Stefan și-a screjelit mâna și i-a dat să îi bea sângele, verificându-i constant semnele vitale. Nate și-a revenit din starea de leșin. Eram bucuroasă, dar și șocată.
E: Stefan, tu ești bine? Putea să te omoare.
S: Sunt bine, doar m-a zgâriat puțin pe mână.
E: Cee? Și zgârierutile sunt mortale pentru un...
Mi-a pus mâna la gură.
S: Nate e conștient acum, te poate auzi. Hai acasă.
Nu am mai zis nimic. Am așteptat să îl ia pe Nate de jos și am plecat repede către casă. Eu îl căram pe Doc, iar băieții se descurcau amândoi.