Nobody else 1

77.

Elena a decis să își ia inima în dinți și să iese din cameră.
S: Vin cu tine jos?
E: Nu, pui. Ești obosit. Încearcă sã dormi puțin.❤
S: Ești sigură?
E: Foarte.
S-a aplecat peste mine în pat, sărutându-mă ușor pe frunte..
S: Hmm.. Nu e suficient, zic eu țuguindu-mi buzele.
Înțelegându-mi intenția, s-a lãsat și m-a sărutat apãsat în semn de răzbunare.
S: Mhm. Te prind eu data viitoare.
E: Hai, hai. Culcã-te.
S: Nu tu "te iubesc", bine, zic eu îmbufnându-mă puțin.
E: Haaai, nu te supăra, spune ea făcând botic.
S: Nuu mã supăr. Hai, fugi jos. Să nu stai mult.
E: Bine, te iubesc. ❤
S: Da, da. :))
E: Bine, bine. :))
A ieșit rapid pe ușă. M-am aranjat bine în pat, luând perna în brațe.

~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
Dacă nu ar fi fost Stefan, seara trecută nu aș fi rezistat o secundă. I-aș fi omorât pe toți. Dar acum, sunt bine, cred. Cu toate că am murit, parcă nu e așa diferit. Cred că e de la puteri. Ele îmi țin pofta în frâu.
De când am ieșit pe ușa camerei aveam doar un singur gând: să vorbesc cu toți ai mei și să încerc să le explic. Mai ales Dia merita o explicație bună.
Am mers jos în bucătărie. Kat și Dia se aflau acolo.
Am pãșit încet către masă, iar când Kat m-a zărit mi-a acordat un zâmbet larg. Am mers și am strâns-o tare în brațe. Dia nici nu ridica măcar capul.
K: Ce faci? Cum te simți? întreabă ea puțin alertată.
E: Sunt bine acum. Voi cum sunteți?
K: Eu mă bucur nespus să te văd.. Sunt mult mai bine acum.
E: Dia, tu cum ești?
Di: B-b-bine, spune cu vocea tremurândă.
Cu 2 degete i-am ridicat ușor capul să o pot privi.
E: De ce plângi?
Di: Nu contează...
E: Nu începem cu astea. Contează, foarte tare chiar..
Di: Elena, cum ai putut să nu îmi spui că ești demoniță?
E: Am încercat doar să te feresc de probleme.. Toți cei care sunt în jurul meu le au..
Di: Aș fi putut să te înțeleg, să te ascult, să te ajut...
E: Sunt într-un abis. Ieri am murit. Nu pot nici mãcar eu să înțeleg toate astea. Cum vrei să te oblig pe tine să o faci?
Di: O fac de bunăvoie... Ești prietena mea cea mai bună.. Nu aș putea să te las așa..
E: Abia suporți. Ești atât de confuză și dezamăgită..
Di: O să trec peste.. Elena, nu mă mai da la o parte. O să suport.. Nu voi spune nimic. O să reușesc..
E: Uff.. Îmi pare rău că ți-am ascuns asta, zic eu suspinând zgomotos..
Di: O să fie bine, nu?
E: Sper.
J: Ia uite aici. Gașca. Ce fac fetele mele?
Cum i-am auzit glasul m-am ridicat de pe scaun și i-am sărit în brațe. Venise la momentul oportun.. Mă strângea tare în brațe. Nu-l lãsam să îmi dea drumul. Aveam nevoie de fratele meu. El putea să mã facã să mă simt vie în acel moment. Și-a dat toatã silința și a reușit. L-am lãsat să meargă la fete, iar eu m-am îndreptat către sufragerie, unde m-am așezat pe canapea.
Stăteam afundată în gânduri, până când....

Dedicații; @AlinaElena600, @Arianafcdb,
@StefClaudia, @AdelinaCN.