Nobody else 1

44.

Am ajuns acasă... Apoi, au început cu diferite subiecte ca să mă facă să uit de ceea ce se întâmplase.. Eram obosită, și ei erau. Le-am cerut doar să mergem la somn. Kat a zis că nu-i e somn și că vrea să se plimbe. Damon a însoțit-o. Am rămas acasă doar cu Stefan, Caroline și Jer..
Am mai stat de palavre puțin cu Care să mai aflu ce mai face.. Nu trecuse mult de când se întorsese, iar eu nu prea apucasem să vorbesc cu ea. Era prietena mea de foarte mult timp și o cam neglijasem.
Aflasem că îi place un băiat din clasa noastră, Conor.
Era brunet, cu ochii căprui. Era de treabă, tupeist când era nevoie, calm de obicei, înțelegător și simpatic. Era băiatul ideal pentru ea. Putea să o tempereze și să o apere la nevoie. Mie îmi convenea. Partea importantă era să îi fac să ajungă împreună. Asta era și cea mai grea parte, de asemenea.. După 2 ore de discuții, Care a decis să meargă să vorbească cu mama ei despre cursurile de la școală, despre cum va recupera totul.
Am urcat în cameră, unde Stef adormise. M-am pus încet lângă el și l-am cuprins ușor în brațe. Dormea ca un urs, nu m-a simțit. Partea bună era că nu sforăia.
Așteptam amărâtul de mesaj de la Nate.. Așteptam să îmi spună ceva, să îmi dea un semn că a ajuns bine..
Am adormit tot așteptând.
M-am trezit după multă vreme. Mă odihnisem, dar eram singură în cameră. Telefonul îmi dispăruse de pe noptieră. Am sărit ca arsă din pat și am început să strig disperată după Stefan.
Am coborât scările rapid și l-am gãsit jos, pe canapea. Vorbea cu cineva de pe telefonul meu, se certa.
E: Cu cine vorbești?
Mi-a făcut semn sã tac și să mă apropii de el. M-am așezat pe genunchii lui, iar el și-a băgat nasul în părul meu. Persoana de la telefon vorbea continuu.. Nu cunoșteam vocea, dar avea în sânge amenințarea.. Putea fi oare același personaj care mă amenințase? Era o femeie...
Îi spunea lui Stefan o grămadă de lucruri ciudate..
I-a cerut să se întâlnească singuri în parc, în acea seară.. Asta era tot ce îmi intrase în cap.
După ce i-a închis am spus clar ce aveam..
E: Nu te duci nicăieri! Nu ai ce căuta tu să mergi să te vezi cu ea. Apelul îmi era destinat mie, nu ție.
S: O să merg și nu poți face nimic în privința asta!
E: Nu o să mergi. Dacă merge cineva, eu sunt aceea. Nu te pun pe tine în pericol!
S: Mie mi-a cerut să merg..
E: E persoana care m-a tot amenințat, nu?
S: Mda....
E: Are puteri. Poate să te ucidă..
S: E pașnică. Elena, vreau să rezolv asta. Nu vreau să mai stai cu stres și teamă..
E: E o capcanã!
S: Și? Eu cad în ea.
M-am ridicat în picioare. Ăsta era semnalul că începusem să mă enervez. Îmi recuperasem telefonul.
E: Nu cazi.
Am ieșit degrabă pe ușa casei și, în spatele meu am creat un câmp magic. Nimeni nu putea ieși și nimeni nu putea intra. M-am dus direct în parc. Trebuia să aștept ora 22:00 ca să mă întâlnesc cu respectiva.
Între timp, am primit mesajul mult așteptat. Scria :" Pitica mea, acum am ajuns în L. A. Mă pun să dorm puțin și ne auzim apoi. Să fii cuminte și să ai grijă de tine. Te iubesc mult."
M-am cutremurat la vederea mesajului. I-am răspuns pozitiv, fără să dau niciun semn de îngrijorare...
Mai aveam 2 ore de așteptat. Nu știam ce aveam de făcut, nu aveam niciun plan, doar mintea-mi era plină de vrăji care puteau ucide. Nu știam ce specie de vrăjitoare era tipa, nu aveam niciun detaliu. Speram doar să fiu mai puternică decât ea, să reușesc să răzbesc și sã-mi îndeplinesc promisiunea față de cei de acasã.
Voiam doar să nu îi dezamăgesc și să nu pățească ceva..
Ora confruntării se apropia. Telefonul mi-a sunat. Am răspuns cu un glas stins. Se auzea aceeași voce.
N(necunoscuta) : Elenuța, tu ești?
E: Mhm... Da... Cine ești?
N: Unde e Stefan?
E: Scoate-l din joc. Pe mine mă vrei, nu pe el.
N: Ce i-ai făcut?
E: Ha? Pardon. Cum adică? Ce te interesează pe tine ce face el?
N: Dacă i-ai făcut ceva prințului meu o să te omor, jur.
Mă închinam când am auzit fraza aceea.
E: Prințului? Am pierdut eu ceva?
N: Vreau să te văd acum.. Unde ești?
E: Sunt în parc, te aștept.
Simțeam că iau foc. Ce legătură avea ea cu iubitul meu?
Afară se întunecase. Uitasem să îmi iau o haină și mi se făcuse frig, dar trebuia să îndur asta.
Ceva se apropia. Îi simțeam prezența ca un fior pe șira spinării. A apărut în fața mea o femeie blondă, cu ochii verzi. Era un vampir bătrân după aspect.
N: Bună, Elena! Eu sunt Josie..
Am rămas șocată.. Mi-am făcut curaj și am intrat în discuție.
E: Ce vrei de la mine?
Jo(Josie): Pe Stefan.
E: Cum așa?
Jo: E iubitul meu și-l vreau înapoi. Am avut câteva mici divergențe, dar ne vom împăca.
E: Cred că nu ești sănătoasã la cap. El e cu mine.
Jo: E cu tine numai ca sã umple golul pe care i l-am lăsat eu în suflet.
E: Dacă spui tu.
Nu-i mai dãdeam atenție. M-am întors cu spatele și am vrut să plec. S-a pus în fața mea și m-a lipit de un copac. Mă strângea de gât.
Jo: Unde e?
E: Poți să mă omori și nu o să îți spun.
Jo: Bine, fie.
Strânsoarea era din ce în ce mai aprigă. Îmi amintisem: AVEAM PUTERI! Era cazul să le și folosesc.
Am pătruns ușor în mintea ei, cu toate că nu prea mai aveam creierul oxigenat. Am început să îi cauzez dureri.
M-a lăsat și am căzut, luând guri mari de aer, dar nelăsând o secundă garda jos.
Din partea opusã a parcului se auzeau strigăte.. Era Kat, cu Jer și Stefan.
K: Elena, ești bine?
E: Nu vă apropiați....
Josie opunea rezistență. Era încã o prezență în capul ei, un alt vrăjitor, dar nu era așa de puternic. Le făcusem creierii terci amândurora, dar începusem să mă clatin pe picioare. Kat se conectase și ea, dar era destul de greu. Sângele vuia din nasul meu și al lui Kat.
Nu mai rezistam mult. Stefan a rupt o creangă și i-a înfipt-o lui Josie în inimă. O omorâse...