Nobody else 1

9.

Mă întorc liniștită în clasă și nu observ niciun profesor. Clar, avem oră liberă. Mă îndrept către banca mea, fără să privesc în lături.

B: Ce ai făcut? De ce te-ai băgat?, întreabă, ochii întunecându-i-se, iar mâna fiindu-i fixată pe brațul meu.

E: Am făcut ce trebuia, i-am spus să se îndepărteze de tine,nu ești bun pentru ea, replic cât pot de relaxată și serioasă. Dă-mi drumul!, ridic tonul atunci când strânsoarea sa mă face să nu îmi mai simt mâna.

S: Eu zic să o lași!, mârâie și-l prinde din spate, strângându-l de gât.

E: Stefan, nu merită. Nu are rost să te pui cu unul ca el, spun și încerc încă o dată să îmi eliberez brațul, dar încă fără reușită.

S: Pentru tine are rost, zice privindu-mă în ochi. Îți pot rupe gâtul cu o singură mișcare și fără remușcări. Nu te sfătuiesc să riști!, îi șoptește la ureche și mă înfior și eu de aerul pe care-l are când spune asta, dar, se pare că are efect.

Parcă am fi singuri în clasa asta!

Îmi masez ușor brațul amorțit, dar rămân oripilată când văd cum Ben zboară de-a dreptul până se lipește cu spatele de tablă. Asta o să lase semn.

S: Ești în regulă?, întreabă îngrijorat și continuă el masajul.

E: Sunt bine, mulțumesc, zâmbesc și mă trage imediat în brațele lui protectoare.

Mă uit peste umărul său și văd cum doi colegi încearcă să-l ridice pe Ben de jos.

S: O să fie bine, nu te teme!, șoptește cu nasul în părul meu.

K: Stefan..?, îi aud glasul din spate și mă întorc, dar fără să rup îmbrățișarea.

S: Da?

K: Voiam să îmi cer scuze pentru mai devreme.. Acum mi-am dat seama că nu ai venit aici să faci rău, cel puțin nu ei, spune cu glas scăzut și simt regretul pe care-l are.

E: Hai, Stefaaan. N-ai cum să nu îi accepți scuzele, spun după câteva secunde de liniște totală. E ea mai fraieră, dar ține la oameni, chicotesc , iar ea se luminează puțin la față.

S: Stai calmă, Kat, e totul în regulă. Uităm că s-a întâmplat, spune și nu pot să cred că a cuprins exact ce aveam și eu în minte.

K: Mersi. Sper că ai de gând să ai grijă mare de ea, da?, întreabăm dar știe deja răspunsul după tonul pe care-l folosește.

S: Normal!, nu se lasă intimidat.

E: Voi faceți socoteli pe părerile mele? Cum vine asta?, chicotesc din nou, ignorând privirile acide ale celor din jurul nostru.

K: Tu taci acolo!, ordonă amuzată în timp ce ieșim pe coridor.

E: Uite-o pe Diana, merg să văd ce face!, spun și o iau la fugă către ea.

K: Ok, te așteptăm aici, țipă în spate.

E: Dia, cum ești?, întreb când ajung aproape de ea.

D: Mai bine. M-au ajutat sfaturile. M-am gândit mai mult și ai dreptate, nu merită, zâmbește slab.

E: O să fie bine, trebuie să lupți pentru ceea ce meriți, dar el nu e pentru tine!, spun sigură pe mine. Sunt aici oricând dacã ai nevoie de ceva.

D: Nu mă cunoști și deja îmi oferi ajutorul? Wow. Mai rar întâlnești persoane ca tine!, se miră ea.

E: Nu am nevoie să te cunosc. Suntem fete, ne ajutăm una pe alta, spun zâmbind.

D: Mersi pentru tot, replică și mă îmbrățișează.

E: Cu plăcere. Trebuie să fug, mă așteaptă. Mai vorbim.

D: Pa-pa.

Mă bucur că pot ajuta oamenii. E minunat să poți face bine.

Clopoțelul a sunat, semnalând că trebuie să ne întoarcem la ore, așa că ne-am îndreptat spre clasă, continuându-ne activitatea cotidiană.

Am ajuns acasă și m-am apucat de gătit, voind să îmi demonstrez abilitățile.