Nobody else 1

68.

Mi-am dat seama că el chiar vorbea serios..
E: Stef, tu ce ai?
S: Nimic, pur și simplu îmi exprim dorința.
E: Parcă n-ai fi tu.
M-a privit dezamăgit, cu niște ochi de cățeluș..
S: Ba sunt eu, știi că te iubesc, nu ar trebui să te surprindă asta..
E: Nu mă surprinde că mă iubești, dar ceea ce ai spus m-a lăsat mască..
S: Crede-mã că nu aș fi vrut sã o spun, dar asta îmi doresc.
E: Termină! Ție nu o să ți se întâmple nimic! O să rămâi cu mine!
Lacrimile au început sã curgă din nou și am vrut să plec, dar când să reușesc m-a prins de talie și m-a așezat pe genunchii lui mari și puternici, lãsându-mã fără abilitatea de a mã mișca prea mult.. Fiecare cale de scăpare ducea către pieptul său lucrat.
Nu m-am mai împotrivit după ceva vreme și doar m-am afundat în brațele lui, cu capul fixat în scobitura gâtului său.
~~DIN PERSPECTIVA LUI STEFAN~~
Îi spusesem în final Elenei dorința mea, dar nu reacționase prea bine, dar de data asta nu mai fusesem bou și n-o mai scãpasem din mâini.
S; Nu vreau să te mai doară, iubire. Promit că rămânem împreună. Era doar ceva ce voiam să știi..
E; Iartă-mă.. Nu trebuia să reacționez așa..
S: Te înțeleg.. Ai trecut prin multe.
E: Și tu la fel.. Nu meriți să îți fac asta..
S: Ba, într-un fel da.. Pentru că și eu am fugit de tine..
E: Uff.. Lasă, nu-mi mai aduce aminte.. Nu vreau să mai știu .
S: O să trecem și peste asta, da?
E: Promit.
S: Hai, gata cu lacrimile. Hai, smileeee, vreau sã ți se schimbe fața astaa.
E: Sau nu.
S: Ufff. Câte fire de pãr trebuie să-mi mai albeascã pentru a te vedea râzând.?
Printre suspinele grele pe care le avea, am simțit un zâmbet cald pe gâtul meu umezit de lacrimile ei de aur.
S: Aleluia! Un zâmbet l-am luat. Pentru râs mai am de lucrat..
E: Reușești tu.
Niște sãrutãri dulci se așterneau pe gâtul meu înfierbântat fiind acum, de ceea ce începuse ea sã facă.
S: Vãd că tu vrei ceva de la mine.
E: Mi-e somn, nu acum, spune ridicându-și ușor capul și proptindu-și fruntea pe bărbia mea.
Am sărutat-o lin pe frunte, apoi a dat să se ridice.
S: Unde pleci?
E: La Nate. Am promis că nu stăm mult.
S: Uff. Bine, hai să te duc că apoi merg să mă plimb puțin.
E: Bine.
Am ajuns în fața salonului și ne-am sărutat lung.
E: Ai grijă pe unde te duci și ce faci.
S: Da, iubire. Și tu. Mă suni dacă e ceva.
E: Bine.
~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
După ce ne-am liniștit, iar Stefan a plecat sã se plimbe, am intrat încet în cameră. Nate dormea. Era liniștit.
M-am apropiat de el și l-am sărutat pe frunte. A schițat un mic gest, dar am avut grijă să nu se trezească.
Mă durea spatele de la atâta stat în pe scaun, așa că m-am întins pe canapeaua ce se afla paralel cu patul.
Printre gânduri m-a luat somnul, pânã când....

Hei, lumee! Capitol scurt și plictisitor. O să mai stăm așa ceva vreme, am multe pe cap, dar promit să mă revanșez. Mulțumesc pentru voturi și vizualizări. Vă pup.❤❤❤