Nobody else 1

80.

~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
M-am trezit cu un gol în stomac, așa că m-am ridicat încet de lângă Nate și m-am îndreptat către camera mea. Voiam să vorbesc cu Stefan. Lui chiar îi pot spune tot.
Am intrat încet, dar patul era gol. Nici în baie nu era nimeni. Telefonul lui era pe noptieră, așa că, m-am dus și l-am luat. Când l-am aprins, pe ecran mi-a apărut un mesaj lăsat de el...
Doamne! Nu pot să cred! A plecat! Chiar a plecat.
Nu m-am mai putut stăpânii și am început să țip.
E: Nu! Nu! Nu! Tu ești ultimul care putea să mă pãrãsească!
Lacrimile au început să îmi curgă șiroaie, în timp ce mă așezasem în genunchi lângă pat, strângând puternic așternuturile în mâini.
Nu și el!
O bubuitură puternică provocată de deschiderea bruscă a ușii camerei mele s-a auzit asurzitor.
Două brațe micuțe mi-au cuprins corpul. Kat. Probabil m-a auzit țipând.
Am mai simțit și alte prezențe : Damon, Jer, Dia și...Nate.
Nu m-am clintit din poziția inițială, mi-am proptit capul pe pat și i-am șoptit cu un ultim glas lui Kat.
E: A plecat și m-a lăsat.
K: O să fie bine, spune ea cu vocea tremurândă.
Nu i-am mai răspuns.. Nici ea nu credea asta. Am decãzut. De ce a plecat? Cu ce am greșit? În scurt timp, am simțit cum lacrimile lui Kat îmi umezeau tricoul.. Dacă până și ea plângea, atunci era de rău.
În imediata alăturare am simțit niște brațe moi și calde în care am căzut fără să vreau, mai apoi am auzit glasul grav al lui Jer.
J: Lăsați-mă singur cu ea, vă rog.
Ceilalți se pare că l-au ascultat întocmai, iar Damon a șoptit în așa fel încât numai eu să pot auzi.
D: O să îl găsesc și o să plătească pentru asta, stai liniștită.
Nu i-am rãspuns decât dând aprobator din cap.
După ce ușa s-a închis în urma lor, Jer m-a ridicat ușor de jos și m-a așezat în pat strângându-mă în brațe.. După zeci de minute în care tremuratul meu scădea, iar strânsoarea îmbrățișării creștea, el a rupt tăcerea.
J: Te rog, liniștește-te.. Totul o să fie în regulă, îmi spune și mă sărută dulce pe frunte.
E: Cum o să mă mai pot ridica după lovitura asta? întreb eu suspinând.
J: Cu mine. O sã stau jos, lângă tine până când o să ai puterea să te ridici și să mergi mai departe, spune el încrezător, dându-mi sentimentul de siguranță.
E: Și dacă n-o să pot și o să aștepți prea mult?
J: O să o fac cât timp e nevoie, doar ca să fii tu bine.
Mă liniștea gândul că o să aibă grijă de mine.
L-am îmbrățișat cât de strâns am putut.
Am mai stat așa încă vreo trei ore, până când ceasul a bătut miezul nopții. Eram extenuată de la atâta plâns, iar brațele lui Jer amorțiseră și el adormise sprijinit de capul patului.
L-am tras ușor de acolo, întinzându-l în pat. L-am acoperit, l-am sărutat pe frunte, iar apoi am ieșit din cameră ca să îmi iau un pahar cu apă.
Am coborât rapid scările, iar ceva mi s-a părut straniu. Lumina din bucătărie era aprinsă. Cu ochii încă umflați și cu niște urme de lacrimi, m-am îndreptat către încăperea cu pricina.

Heeei, lume! Am postat, în final. Îmi cer scuze pentru așteptare și pentru scurtul capitol. Am fost plecată și nu am avut timp de scris. Promit să mă revanșez. Pup.❤
Dedicații: @StefClaudia,
@AlinaElena600, @Arianadcdb, @AdelinaCN