Nobody else 1

29.

Timpul trecea, iar balul de la școală avea nevoie de organizatori.. Încercam să îl evit pe Stefan și pe cei apropiați în seara de Halloween.. Nu se știa ce se putea întâmpla cu puterile mele și nu aveam de gând să risc.
La organizare nu m-am dus decât eu cu Kat. Ea era singura care știam că poate să facă ceva în caz că fac vreo prostie..
După ce am terminat, voiam să mă îndrept către casă, când m-am întâlnit cu Stefan.
S: Heei! Ce faci? Te-am sunat toată ziua.
E: Uff.. Scuze.. Eram la organizare. Nu am văzut apelurile.
Mințeam ca o fraieră. Știam cã mă căutase. Vãzusem fiecare apel și citisem fiecare mesaj în parte, dar nu îi răspunsesem.
S: Ok. Oricum.... Unde mergi ?
E: Merg acasă să mă schimb.
S: Vin cu tine să te conduc.
E: Nu, stai liniștit. E ok. Poate au nevoie de tine..
Am plecat fără să mă mai uit înapoi. Inima îmi bătea tare. O lacrimă mi-a curs pe obraz fără să vreau.. Trebuia să o șterg și să merg mai departe.
Am ajuns și m-am îmbrăcat în ce mi-a venit în minte: o rochiță roz mulată, niște cizme lungi, până deasupra de genunchi și o mască pe care o gãsisem pe acasă. Nu voiam nimic special, pentru că, nu îmi ardea de petrecere..
Doar când mă gândeam la toate cele ce se întâmplă mă simțeam oribil. Trebuia să le înfrunt.
M-am machiat subtil și am coborât. Sub ușa de la intrare se afla un bilet... L-am ridicat cu grijă. Pe el scria: " Ești vizată. O să mori în chinuiri." Era o amenințare.. Mă gândeam că era o farsă specifică sărbătorii, așa că am îmcercat să nu o iau în seamă, dar am păstrat biletul în portofel.
Am încuiat cu cheia și m-am grãbit să ajung la școală.
Chiar la intrarea în sala de dans, mă aștepta  Kat.
K: Heeii! Unde ai dispărut așa?
E: Ți-am zis că merg să mă schimb.
K: Uff.. Bine, bine, arțăgoaso! Ce e cu tine?
E: Ți-am zis, faza cu puterile, tot..
K: Mda, ai dreptate. Sigur nu s-a mai întâmplat ceva?
Nu am mai apucat să îi răspund, deoarece a ieșit Stefan din sală.
S: Aici erați. Wow, Elena, arăți...
E: Mersi. :))
S:Umm... Mergem înăuntru?
E: Mda..
Voiam să stau lângă el, dar am decis să mă îndepărtez și să mă pierd în mulțime. M-am dus la bar să iau ceva.. Mi-am scos telefonul. Primisem un mesaj. O altă amenințare. Scria: "O să îi iau pe ei unul câte unul, până ajung la tine."
M-am cutremurat. Nu mai părea a glumă.
Am lăsat tot deoparte și am plecat să îi caut pe ceilalți cu privirea. Toți dansau. Numai Stefan nu era. M-am dus după el în baie, nimic. La el acasă nu era decât Damon care a pălit la față când a văzut totul..
D: De ce să-l ia pe el?
E: Pentru că mă vrea pe mine.. M-a studiat îndeaproape probabil. Trebuie să merg după Kat, spun eu disperată.
D: Nu. Nu o face.
E: Trebuie. Nu știu ce sã fac. Nu știu să folosesc puterile cum trebuie. Nu sunt în stare. Și dacă-l pierd pe Stefan o să mor...
D: Gata, calmeazã-te. Hai după ea .
Am mers repede până la sala balului. Kat a împietrit când a auzit.
K: Elena, de ce nu mi-ai spus?
E: Când? Primul bilet l-am luat ca fiind o glumă..
K: Doamnee. Nu am nicio idee cine poate fii. Voi?
E&D: Nu...
Rãscoleam toate gândurile.
E: Viziuneaa.
K: Ce viziune?
E: Cea în care îl vedeam pe Stefan legat într-o încăpere ce părea a fi o criptă sau un beci.
D: Asta e. Trebuie doar să găsim locul. Cum arãta?
E: Pe ușa de piatrã se afla o stea magicã sculptată.
D: Știu unde e. Sper să fie acolo.
Damon ne-a condus cãtre o criptă veche.. Era departe , așa că am mers cu mașina.. Drumul ducea către un câmp. La distanță de 2 km de acest câmp se afla locul unde stăteam eu la țarã. Era cam ciudat.
D: Am ajuns..
Tot corpul îmi tremura.
D: Elena, eu zic să te calmezi. Pot să îți aud inima de aici..
Avea dreptate. Inima mea bătea cu putere maximă, mai avea puțin și -mi sărea din piept.
D: Veniți după mine.
Am coborât și am ajuns în ceva ce părea a fi un tunel.
D: Nu faceți gălăgie.
E: Îl simt.
K: Pe cine?
E: Pe Stefan. E aici, dar nu singur.
Am luat -o înainte. Parcã eram posedată. Nu mă puteam opri. Din spate, se auzeau vorbele lui Kat și Damon, încercând să mă oprească.
Am ajuns la ușa cu steaua magică. După ea era Stefan. Îi simțeam prezența din ce în ce mai aproape..
Auzeam voci ce veneau de după ușă. Era vocea lui Stefan și a unui om pe care nu-l cunoșteam.. Am intrat în mintea lui Stefan și am început să îi vorbesc.
E: Stef?
S: Elena? Ce cauți în mintea mea?
E: Stai liniștit. Suntem afară. Venim după tine. Nu face zgomot. Cine e ăla de e cu tine?
S: E un necunoscut.. Își spune Killer.. Cu cine ești?
E: Cu Kat și Damon..
S: Aveți grijă..
E: Da.
Nu am mai stat la discuții și am început să mișc ușa cu puterile. Am intrat repede.
Totul era ca în viziune.. Stefan era legat cu lanțuri și avea înfipt în burtă un țăruș de lemn.. Era cea mai terifiantă imagine pe care o văzusem.. Voiam să merg la el, dar îmi dădusem seama că trebuie să văd cine era răpitorul. Stătea nemișcat în fața mea.
Avea părul șaten deschis, cercei în ambele urechi, ochii verzi și o fizionomie acceptabilă..
E: Ce vrei de la mine?
R(răpitorul) : Ți-l mai amintești pe Vince?
E: Cum aș putea uita ? Ce legătură ai tu cu el?
R: Sunt fratele lui de cruce. Am jurat răzbunare...
E: Sunteți doi psihopați.
R: Și știi care-i parte cea mai frumoasă în a fi psihopat? Că ai sete de rãzbunare și faci orice să îți atingi ținta.
E: Interesant. Și ce propui acum?
R: Sã te omor.
A spus asta și a scos un pumnal imens pe care l-aruncat spre mine.
Mi -am folosit puterile la maximă concentrare și am schimbat direcția pumnalului. Acesta s-a înfipt fix în capul răpitorului.. A murit pe loc.
M-am apropiat de corpul neînsuflețit și am dat poruncă să ardă, apoi m-am întors către Stefan. Damon tocmai îl dezlega.. I-am scos țărușul, m-am tăiat la mână și fără să ascult ce spunea, l-am forțat să îmi bea sângele.
L-am ridicat, am plecat la mașină și am decis să merg să dorm acasă la bunicii mei.. Am ajuns și i-am instalat pe toți în  camere.
Nu aveam somn. Am mers la grajd să iau un cal ca să mă plimb. Nu am ajuns bine, că l-am și văzut pe Stefan în urma mea. M-am întors repede către el.
S: Pot să aflu și eu ce se întâmplă?
E: De ce ai ieșit așa afară? Doar în maioul ăsta.. O să iți fie frig..
S: Nu contează asta. Nu schimba subiectul.
E: Nu discut nimic cu tine până nu mergi să iei ceva pe deasupra.
S: Nu mă duc nicăieri.
Auzind acestea, m-am întors cu spatele, am încălecat pe cal și am dat să ies din grajd. Surprinzător, m-a lãsat să plec..
Aceasta fusese prima noastră ceartă... Ieșise cam urât... Am încercat să mă calmez.. M-am întors destul de repede.. Nu voiam să obosesc calul..
Mă aștepta înăuntru. Nu plecase. Stătea așezat pe unul din baloții de fân din capăt..
Mă privea ca pe un monstru.
Am dus calul înapoi în boxă, i-am dat niște lucernă uscată și m-am pus jos, lângă Stefan..
Au fost câteva minute de tăcere... Voiam să îmi spună ceva.. Voiam să îi citesc gândurile, dar se opunea.. Nu mă lăsa să-i intru în minte.. Era clar supărat. Și avea tot dreptul.
M-am dus repede până în casă să iau o păturã.
~~DIN PERSPECTIVA LUI STEFAN~~
Se întâmplaseră atât de multe. Elena mă evita continuu.. Mã salvase, dar mă evita.. Ce făcusem? Se temea de ceva. Oare de mine? Eu să fiu motivul pentru care ea se teme? Nu am vrut să o las să îmi intre în minte, pentru că ar fi aflat la ce mă gândeam.
Într-adevăr, avea dreptate, îmi era frig, dar nu voiam să admit asta.
Tot corpul mi-a fost cuprins de fiori puternici în momentul în care m-a învelit în pătură și m-a luat în brațe. Încă eram confuz, dar nu puteam să o las deoparte.
~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
Nu a zis nimic când l-am luat în brațe. Nu m-a dat la o parte.. Nu a schițat niciun gest. L-am strâns mai tare, voiam sã simtă că îmi pare rău. De data asta, a fãcut ceva. M-a dat jos din spatele lui și m-a mutat sub pătură și m-a luat în brațe..
S: Acum putem vorbi?întreabă el mai mult șoptit.
Am dat din cap în semn afirmativ.
S: De ce faci toate astea? De ce m-ai evitat?
E: Pentru că mi-e frică..
S: De ce ți-e frică? De mine?
E: Nu, nu de tine, de mine.. Mă tem de ceea ce îți pot face.
S: Nu mi-ai face nimic.
E: Nu ai de unde să știi.. Oricând pot să te rănesc. Mai ales în serile în care frica se emană, cum a fost aceasta...
S: Nici tu nu poți știi că o să îmi faci rãu..
E: Dar...
S: Niciun "dar". Tu nu-mi poți face mie rău decât dacă mă îndepărtezi. Ăsta e singurul rău pe care mi-l poți face în viața asta.. Ai promis că nu renunți. Eu mi-am ținut partea de promisiune. Fă-o și tu.
E: Știu ce am promis.. Dar am crezut că e de cuviință să te îndepãrtez.. Să am grijă de tine, măcar pentru o seară.
S: Nu. N-o mai face..
E: Știu că am fost idioatã, dar era nevoie..
S: Nu era. Tu doar ține-ți promisiunea. De restul mă ocup eu..
E: Ok.... Te simți mai bine? S-a vindecat rana?.
S: Da.. Mi-ai dat sânge. Era normal.
E: Mda..
Avea dreptate. Nu trebuia să mai fug..M-a sãrutat scurt, apoi am mers în casă și ne-am pus la somn.