Nobody else 1

81.

Am intrat ușor și acolo i-am văzut pe Nate și Kat. Stăteau și se priveau destul de încruntați.
Au observat mai târziu că am intrat.
K&N: Hei!
E: Hei! Ce faceți aici?întreb eu, încercând sã mai scap de tensiunea creată.
K: Ăăă.. Discutam. Tu cum ești?
E: Despre ce discutați? încerc eu să ignor întrebarea ei despre starea mea.
N: Despre..nimic.
E: Aha. Mda.
Logic că nu voiau să îmi spună, așa că m-am prefăcut nepăsătoare.
E: Kat, unde e Damon?
K: Ăăă. Nu știu. A zis că are puțină treabă. De ce?
E: Nimic. Voiam sã vorbesc ceva cu el.
Ha. I-am fãcut-o.
K: Pãi, sună-l.
E: Așa fac.
Am ieșit din bucătãrie și m-am îndreptat către sufragerie ca să-mi iau telefonul. L-am apelat pe Damon, iar în mai puțin de 5 secunde a răspuns. Era alertat.
D: Elena! Ești bine? S-a întâmplat ceva?
E: Sunt în regulă, stai liniștit. Unde ești?
D: Uff.. Încă îl caut, spune el dezamăgit.
E: Nu ai nici o pistă, așa e?
D: Îmi pare rău să îți spun, dar, nu. A dispărut fără urmă.
E: Gata, te rog. Vino acasă. Nu te mai obosi. A vrut sã dispară, m-a lãsat singurã, asta e! spun, iar lacrimile își fac apariția iar.
D: Liniștește-te. Vin imediat.
Am închis apelul și m-am trântit pe canapea, cu capul afundat într-unul din colțuri. Suspinam greu. Am simțit o mână caldă ce mă mângâia ușor pe cap.
Nu m-am sinchisit să mi-l ridic, până când nu am auzit vocea caldă a lui Nate.
N: Hai, prințesã, capul sus. O să fie bine. O sã se întoarcă.
E: Nu e așa. A plecat. Nu știu nici mãcar care e motivul.
N: O să îl afli când se întoarce.
E: Nu o va mai face! exclam eu nervoasă, luându-mi telefonul și ieșind din casă.
M-am descărcat pe el. Nu am făcut bine! Uff. Sper să mă ierte.
Am luat-o la fugă cât m-au ținut picioarele prin pãdurea deasă, până la lac.
Am ajuns și m-am așezat jos, pe pământul umed. Aprilie. Era destul de frig afară, dar nu mai simțeam, datoritã alergării.
Întrebările mă mistuiau, voiam sã scap de ele. Am încercat să mă iau cu altceva, așa că m-am dus pe podeț, privind apa limpede. Fără niciun rezultat. Aceleași gânduri. Am început sã le răspund, rãspunsurile fiind presupuneri de-ale mele. Trebuia să mă calmez cumva. Trecuseră deja 2 ore de când plecasem de acasă și nimeni nu a venit după mine. Probabil știau că am nevoie de un moment de singurătate.
Nu după mult timp, a apărut cineva în spatele meu. Nu mai era nevoie nici să mă întorc. Cunoșteam acele 2 brațe ce m-au cuprins. Jer.
E: Ce faci aici?
J: Te căutam..
E: Trebuia sã dormi.
J: Era greu să dorm, când tu dispărusei. Ei m-au rugat să te mai las un moment să te mai calmezi, dar nu am putut. Am preferat sã plec după tine. Te-am căutat peste tot și apoi mi-am amintit că aici îți place sã stai.
E: El ar fi știut din prima că sunt aici.
J: Stefan? Elena, e speriat!
E: Cum? De ce ar fi?
J: Acum ceva vreme, când tu stăteai și te jucai cu Nate, am observat o sclipire de gelozie în ochii lui. Am crezut că mi se pare, dar el tot privea intens, până când ai venit și l-ai sărutat. Atunci s-a înseninat imediat.. El crede cã e ceva între tine și Nate!
E: Și eu de ce abia acum aflu despre asta? E imposibil sã creadã asta! Nate mi-e ca un frate! Niciodată nu o sã fie altceva! țip eu, în timp ce îmi vine să îmi smulg părul din cap.
J: Știu. Poate s-a simțit în pericol!
E: A acționat greșit! Trebuia să îmi spună!
J: Sigur se temea.
E: Pff. Gata, te rog. Nu mai vreau sã aud nimic!
J: Bine. Hai sã ne așezăm.
M-am trântit pe lemnul din care era făcut podul, iar Jer s-a pus lângă mine, acoperindu-mã cu geaca lui.
J: Ține-o. Ți-e frig.
Am tăcut pur și simplu. Mi-am pus capul pe umãrul lui și am început să plâng iar. Am promis că nu mai fumez, deci o să plâng până nu mai pot.
Am stat liniștiți, până când...

Am pus și next-ul.promis. ❤
Dedicații: @AlinaElena600, @Arianafcdb, @StefaClaudia, @AdelinaCN