Nobody else 1

69.

~~DIN PERSPECTIVA LUI NATE ~~
M-am trezit destul de amețit și de speriat. Visasem urât.. Elena nu era lângă mine... Mi-am plimbat privirea prin toată camera, până când am văzut-o pe canapea..
M-am ridicat cu mare greutate. Vedeam că ceva mă împiedică să mă îndepărtez de pat.... Perfuzia aia nenorocită.. Am smuls-o cu sete și apoi m-am apropiat de canapea.
Adormise într-o poziție destul de incomodă, așa că am băgat ușor mâinile pe sub ea și am mutat-o în patul în care dormisem eu..
Era unul destul de mare și încăpător, mai ales pentru niște slăbănogi ca noi..
Am așezat-o cu mare grijă, ca pe o nestemată scumpă. În timp ce o mângâiam pe față, cercetam cu privirea fiecare parte a corpului său fără cusur.. Căutam locurile unde mai putea fi lovită... Mă doborâse psihic faptul că fusese chinuită în asemenea hal, iar eu nu eram acolo să o apăr...
A fost mereu fetița mea mică. Am iubit-o întotdeauna mai mult decât pe o soră, dar ea nu știe...
Știu că mereu o să fim doar ca frații, dar mă mulțumesc cu asta, nu am de gând să o pierd pentru nimic în lume, cu toate că eram gelos de fiecare dată când o atingea altcineva, dar învățasem să ascund asta.
Îmi lipisem abdomenul de spatele ei, iar capul mi-l proptisem de umărul ei, sărutând cu grijă fiecare părticică de piele a gâtului său..
Mã mișcam greu din cauza operației care durea îngrozitor, dar nu asta conta. Știam că o să mă fac bine, atât timp cât ea era lângă mine.
După ceva vreme a dat semnalmente că urma sã se trezească din cauza unui coșmar..
Nu am făcut decât să o țin în brațe și să aștept să se liniștească.

~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
M-am trezit în patul de spital al lui Nate, parcă adormisem pe canapea, dar acum eram în pat.. Ciudat.
Mă ținea strâns în brațe..
M-am întors ușor către el și atunci am văzut că era treaz.. Un zâmbet uriaș s-a așternut pe fața sa când m-a privit în ochi.
N: Bună, frumoaso!
E: Hei!
N: Ai avut un somn cam tulburat, huh?
E: Ehh.. Cum  am ajuns în patul tău? Am fost somnambulă?
N: Nu. Doar că nu-mi plăcea felul în care te incomoda canapeaua..
E: Ăă. Ok. Și cum m-ai mutat?
N: Oare cum? Te-am cărat în brațe, fraiero!
E: Cred că ești dus. Cum să mă cari în brațe? Și operația? Inima ta?
N: Sunt bine, stai liniștită.
E: Pff.. Nu-mi vine să cred..
N: Nu am nimic, crede-mă pe cuvânt.
E: Uff.. Bine...
N: Te iubesc mult, fraieră mică!
E: Și eu te iubesc, nărodule! Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine..
N: Pot spune același lucru..
Un căscat lung m-a cuprins.
N: Umm. Ok. Am înțeles, hai la somn.
E: Nu. Stefan nu s-a întors, trebuie să îl sun.
N: Unde a plecat ?
E: Să se plimbe puțin, să viziteze locul.
I-am dat mesaj lui Stefan să văd unde e. Mi-a spus că vine mai târziu. Era la o cafenea.
N: E totul în regulă?
E: Da, e totul bine.. Auzi? Nate?
N: Da?
E: Promite-mi că nu o să mă mai lași niciodată.
N: Promit, prințesă. Mereu împreună, trecem peste toate amândoi.
E: Asta voiam să aud. Am mers și l-am îmbrățișat strâns.M-am liniștit și ne-am pus la somn.. Era așa cald și bine în brațele lui. Nu voiam să mă mai lase vreodată.
Dimineața a venit repede, foarte repede..