Nobody else 1

59.

Jeremy a primit un apel de la Chad. L-a dat pe difuzor și am auzit tot.
C: Am găsit telefonul într-un coș de gunoi, lângă parcul din centru..Acum prelevăm amprentele de pe el.
J: Deja e prea mult... A luat-o cineva. Ea nu și-ar fi aruncat telefonul.
K: Era supărată pe noi..
J: Putea să fie neagrã de supãrare, nu l-ar fi aruncat. Știa că o sã o caut. Ceva e putred.
S: E numai vina mea! Trebuie să o găsesc.
K: Stefan, stai.!
Nu am mai avut cu cine să vorbesc. A luat-o la goană și nu l-am mai prins.. Îmi venea să țip...
--LA PENITENCIAR--
~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
Nu puteam suporta tot ce era acolo. Pur și simplu se torturau unii pe alții.. Stăteam lângă Alex mereu. Parcã mă înfricoșasem de tot ce vedeam. M- am ridicat de pe banca pe care ne așezasem.
A: Ce faci? Unde te duci?
E: Până la baie.
A: Stai, merg cu tine.
E: Mă descurc.
A: Sigur?
E: Da, sper.
A: Dacã e ceva mă strigi, da?
E: Da.
Am plecat încet cu o oarecare teamă și cu un tremurici la picioare, dar am continuat să merg. Simțeau frica, deci am făcut-o să dispară. Din spate auzeam numai strigăte în genul:" Ce bună ești.", "Ce cur ai."
Draci trăzniți. Nu i-am băgat în seamă, până când unul din ei a încercat să mă atingă. La început am țipat, deoarece mă surprinsese, dar apoi i-am întors mâna la spate, fiind pe cale să i-o rup, când, s-a întors brusc și m-a lipit de unul din pereții clădirii. Alex a apărut în fugă din spate și l-a doborât cu pumnii, lăsându-l lat.
A: Învață să te comporți, dobitocule!
M-a luat de mână și am mers în cameră.
E: M-mersi..
A: Cu plăcere.. Ești bine?
E: Da..
A: Ți-am zis că e greu pentru tine aici.
E: Pff.. Aveai dreptate.
A: Stai calmă..
S-a auzit o sonerie ciudată, iar Alex mi-a zis că e timpul pentru masă..
A: Mergi sau îți aduc aici?
E: Merg.. Vreau să văd ce dracu mai e și pe acolo.
Am ajuns la cantină. Foarte multe priviri mă urmăreau la tot pasul. Eram încolțită.. Am încercat să nu-i iau în seamă și m-am întors cu spatele... Alex a venit și m-a cuprins în brațe de la spate.
E: Ce faci?
A: Taci și fă-mi jocul dacă vrei să scapi de toți cretinii ăștia. Deja se aud multe vorbe, mi-a șoptit el încet la ureche, doar prefă-te acum.
E: Ok..
Nu am fost în stare să mãnânc, așa că am plecat în cameră...
Doamne!? Unde e Stefan al meu să mă scoată din tot calvarul ăsta? Fărã sã vreau am dat curs unor lacrimi firave... Mă mistuia grija...
Din nou, ușa a fost trântită cu putere, dar nu era Alex...