Nobody else 1

13.

De dimineață m-am trezit plină de energie, Stefan plecase înaintea mea, deoarece trebuia să meargă să se schimbe. Am trecut prin cameră pe la Nate. Se trezise și era și el în formă. Mi-a spus că îl mai doare puțin umărul, dar în rest era bine.
Ceva era ciudat. Jeremy nu venise acasă și avea telefonul închis. Nu avusesem niciun semn de la el.
Când am ajuns la școală, m-am dus direct la clasa lui. Nimeni nu știa nimic de el. M-am dus în curtea școlii să îl caut pe Alex, cel mai bun prieten al lui.
E: Hei, Alex!
A: Elena, bună! Ce faci?
E: Bine... Auzi? Voiam să te întreb dacă știi ceva de Jeremy. A rămas la tine aseară?
A: Nu, nu știu nimic. Nu a rămas la mine. După școală nu l-am mai văzut și nici la telefon nu a răspuns.
E: Cum? Doamne. Eu nu l-am găsit acasă când am venit și am presupus că e la tine.
A: Nu, la mine nu e. Poate e o șmecherie de a lui.
E: Nu, nu-i stă în fire.
A: Stai liniștită. Dacă aflu ceva, îți spun. O să întreb pe toată lumea.
E: Mersi mult. Orice ar fi, mă anunți.
M-am întors în clasă, eram buimăcită. Jeremy nu se juca așa. Nu putea să dispară fără să știe cineva.
Stăteam rezemată de scaun și nici nu am observat când Stefan m-a salutat.
S: Elena. Heeelllooo.
E: Eu.
S: Ce e cu tine?
E: Nu dau de Jeremy și sunt confuză.
S: Cum adică? Nu e la ore?
E: Nu. Și nu a rămas la niciun coleg.
S: Asta e ciudat.
E: Prea ciudat. Eu plec. Vorbim după ore. Nu pot sta așa. Trebuie să fac ceva.
S: Vin cu tine.
E: Nu. Merg cu Nate să îl căutăm. Tu rămâi aici și le spui profilor că am treabă, bagi un pretext, îi mai poți spune lui Matt care e faza, dar nu vreau să se afle mai mult.
S: Ești sigură că nu vrei să vin?
E: Foarte sigură. Mi-e mai bine să te știu aici.
S: Ok. Dacă aflu ceva, te sun.
E: Mersi.
Am plecat fără să mai scot un cuvânt. După ce am ieșit pe poarta școlii l-am sunat pe Nate.
E: Nate, ești acasă?
N: Da. S-a întâmplat ceva?
E: Jeremy a apărut pe acolo?
N: Nu. Nu e la școală?
E: Nu.(i-am explicat tot).
N: Și ce e de făcut?
E: Nu știu. Vin acasă să îmi las lucrurile și apoi plecăm să îl căutăm.
N: Ok, te aștept.
Am ajuns repede acasă, deja mă panicasem, dar nu voiam să arăt nimic. Am sunat direct la FBI să anunț o posibilă dispariție, iar apoi am plecat cu Nate să îl căutăm. Am fost în pădurea, unde, cu o seară în urmă, fuseserăm atacați. Am străbătut-o pe toate părțile și nu am dat de el. Apoi, am plecat către cimitir.
N: Elena, trebuie să ne oprim. Nu o să îl gãsim așa. Trebuie să vină agenții și restul să cerceteze tot. Noi am făcut ce am putut acum. Nu văd rostul să îl cauți în locurile astea. Nu e mort.
E: Nu ai de unde să știi.
În momentul ăla am început să plâng. Deja nu mai puteam suporta.
E: Nate, e doar vina mea! Am plecat până târziu de acasă. Nu am avut grijă de el. Cine știe ce i s-a întâmplat?
N: Elena.. Trebuie să fie bine. O să îl găsim.
E: Când? Dacă o să fie prea târziu?
N: Nu gândii așa. Hai să mergem acasă.
Când am ajuns, echipa F. B. I.-ului era deja în fața casei. Chad descuiase și își instala echipamentul de monitorizare în sufragerie. Atunci când m-a văzut în ce hal eram, parcă i-a căzut fața.
C: Elena, nu te teme. O să fie bine. Dacă l-a luat cineva, sigur vom afla. Am vorbit cu John. Vine cu Georgia (bunica ) , Măli și Derek (unchiul). Avem nevoie de experiența lui în tehnologie.
E: Abia aștept să îi văd.
C: Echipa trebuie să facă o percheziție ca să vedem dacă există vreun semn de luptă.
E: În regulă.
Cât am stat afară, Stefan și Matt au venit la noi.
M: Elena, am auzit de problemă. Ce s-a întâmplat până la urmă?
E: Jeremy a dispărut. Și nu știm nimic..
S: Chiar nu ai nici o veste?
E: Nu, niciuna. L-am căutat cu Nate prin aproape tot orașul: prin pădure, chiar și prin cimitir.
S: Doamne. Nu e mort.
N: Asta i-am spus și eu.
E: Am preferat să caut ca să știu sigur.
C: Hai să intrăm, au terminat băieții.
E: Ok. Ar trebui să ajungă în curând și John cu restul lumii.
S: Păi, atunci noi vă lăsăm.
E: Nu. Vreau să rămâneți.
M: Eu nu mai pot sta, dar trec mai târziu.
E: E în regulă.
M: Be strong.
E: I'm trying.... Stefan, tu rămâi, da?
S: Normal.
Am intrat în casă. După 10 minute a ajuns și familia mea. Erau și ei buimăciți, dar nu cred că mai rău ca mine. L-am prezentat pe Stefan și apoi am început discuțiile.
J: Credeți că a făcut el vreo farsă.?
E: Nu.
G: Parcă nu ți-ai cunoaște nepotul. Normal că nu. Jeremy nu e genul.
E: Bag mâna în foc că nu e vreo farsă. El nu se joacă cu mine.
J: Ai dreptate.
E: În tot cazul, eu sunt următoare țintă. Deci, trebuie să fim atenți.
C: Da. Așa că ar fi bine să mergeți acasă și vă ținem noi la curent de aici.
Ei au plecat, am rămas doar eu, Nate, Stefan, Chad și echipa. Am fugit în bucătărie să vorbesc cu Kat. Cu ajutorul magiei puteam afla unde era Jer.
E: Hei, Kat! Am o mare problemă . ( i-am povestit tot)
K: Nu pot să cred. Știi că pot să te ajut numai dacă sunt acolo. Am nevoie de sângele tău.
E: Uff...
K: În două zile vin acasă.
E: E ok. Mă descurc până atunci.
Nici nu i-am închis bine lui Kat că am și început să primesc mail-uri de amenințare de la o adresă nelocalizabilă. Ele sunau cam așa:" Ai grijă ce mișcări faci că poate nu-l mai vezi niciodată. ", " Mare greșeală că l-ai lăsat singur acasă." Acestea erau doar câteva din ele.
E: Chad, ce vrea de la mine?
C: Să te sperie.
E: Nu are decât să încerce..
Zicând asta, am mers la dulăpiorul meu magic și mi-am ales un revolver și 2 cartușe pline.
S: Nu cred că o să ai nevoie de ăla.
E: Zici?
S: Sperăm că nu.
Nici nu am apucat să îi mai spun ce voiam, deoarece mi-a sunat telefonul. Nu cunoșteam numărul.. Ceva straniu. Am mers în sufragerie și am răspuns. Era chiar răpitorul.
R: Bună, Elenuța! Ce faci?
E: Cine ești și ce vrei?
R: Ce rea ești azi. Am ceva ce cred că îți aparține.
E: Vreau să vorbesc cu el ca să te cred.
R: Bine.
În secunda următoare am auzit vocea fratelui meu.
J: Elena?
E: Jer, ești bine? Ți-a făcut ceva?
J: Nu. Sunt în regulă. Pe tine te vrea. Ai grijă de tine. Eu o să fiu bbbb...
R: Gata convorbirea.
E: Dă-mi-l înapoi la telefon...
R: Ai zis că vrei să îl auzi doar. Acum știi că e la mine.
E: O să te găsesc... Dacă îi faci ceva, o să te omor...
R: Mai vedem. O să încheiem un pact..
După faza asta mi-a închis. Nu s-a putut găsi locația, din cauza cartelei. Începusem să o iau razna. Am plecat din nou în bucătărie să o sun pe Kat..
E: Kat, deja devine groasă treaba. (I-am spus tot)
K:Elena, spune-mi, pe cine bănuiești?
E: Poate e o nebunie, dar, nu știu de ce, parcă sub modelatorul de voce se auzea glasul lui Vince...
K: Orice e posibil.
E: Mda.. Mai vorbim, e târziu, du-te la somn.
K: Bine, draga mea. Vorbim dimineață.
Nu am observat, că pe toată durata discuției, Stefan a stat în ușă...
S: Cine e acest "Vince"?
E: Un obsedat... Care mă urmărea peste tot și nu îmi dădea pace. Abia apoi am aflat că avea probleme psihice și că suferea de nebunie... Nu am fost cu el, dar lui i s-a pus pata pe mine...
S: Ai avut parte și tu de ciudații tăi..
E: Mda... Mai sunt și din astea..
S: Hai sus, să încerci să te odihnești puțin.
E: Nu o să pot și o să te deranjez și pe tine..
S: Nu îți face griji de asta, se rezolvă.
Ne-am întors în sufragerie, echipa mai făcea ultimele modificări.
E: Chad, sunt obligată să merg la somn, voi simțiți-vă ca acasă.
C: Stai liniștită, ne descurcăm. Mai stăm puțin. Mergi să te odihnești. Mâine trebuie să mergi la ore ca să nu dăm de bănuit.
E: Ok. Noapte bună..
C: Noapte bună.
Am mers sus, m-am dus în camera lui Nate să văd cum mai e și apoi m-am întors în camera mea.
Am încercat să dorm, dar nu puteam. Mă foiam prin tot patul. Și știam că lui Stefan nu îi convine.. Până și Doc se foia de la atâta stres..
E: Ți-am zis că nu pot să dorm..
S: Ba da, o sã poți.
Zicând asta, m-a luat în brațe, nelăsându-mi posibilitatea să mă mișc. Inteligentă mișcare. Așa am adormit..
Dimineața a venit repede...