Nobody else 1

48.

Kat a intrat..
K: Te simți bine acum?
E: Da, sunt bine, doar că...mi-au pus perfuzii.
K: Știu că le urăști, dar trebuie să suporți acum.
E: Sper că nu ai spus nimănui.
K: Ba da. John și Georgia vin să te vadă. Ei nu știu cauza.
E: Sper că doar lor le-ai spus...
K: Da, deocamdată. Dar, dacă nu o să te pui pe picioare, jur că o să îi sun pe Jer, Nate și Stefan...
E: Să nu te prind. Jeremy nu poate să se panicheze, Nate s-ar întoarce acasă, iar lui Stefan nu îi pasă..
K: Ești tu sigură că nu îi pasă?
E: Da.. Trecând peste, știi ceva de el? E bine?
K: Hai să aflăm...
A făcut semn către ușã și Damon a intrat.
D: Bună..
E: Hei...
D: Am auzit tot, deci trec direct la subiect... Greșești, îi pasă de tine, chiar foarte mult... Altfel nu ar sta în casă să plângă și să se gândească ore în șir la tine..
M-a trecut un fior la auzul acestor cuvinte.
E: Și atunci de ce face asta? De ce m-a înșelat?
D: Stai, ce?
Atunci a intrat pe ușă asistenta mea, aproape scoțându-i afară pe amândoi, spunând că orele de vizită s-au terminat și cã trebuie să mă odihnesc. Damon nu apucase să își termine ideea, mă pusese pe gânduri... Asistenta mi-a spus că dupã ce se terminã și a doua perfuzie, pot pleca.
A mai durat 5 ore, se făcuse ora 1 noaptea... Noroc că mașina era în fața spitalului. Kat cred că plecase cu Damon.
M-am urcat în ea și am pornit spre casă..
~~DIN PERSPECTIVA LUI DAMON~~
D: Cum adică el a înșelat-o? El mi-a spus că ea.
K: Cum? Niciodată. Ea îl iubește enorm.
D: Și el.. Ceva e putred la mijloc..
K: Ea a zis că a văzut niște mesaje ciudate în telefonul lui, după ce primisem un bilet în care scria cã el o înșeală.
D: Hai să le vedem și noi.
Am ajuns într-o clipită la mine acasă, am urcat cu ea cu tot în camera lui. Era ca un fel de ambuscadă.
S: Ce căutați aici?
D: Vreau să îți văd telefonul. ACUM!
S: Ia-l.
Mi-a aruncat dispozitivul cu un oarecare dispreț. Am intrat la mesaje. Elena nu se înșelase.
K: Stefan, ce e cu astea?
S: Ce-s alea?
K: Mesajele cu numărul ăsta.
Când a văzut ceea ce avea în telefon, părea total debusolat.
S: Poftim? Astea nu sunt ale mele.
D: Și totuși sunt în telefonul tău.
S: Nu înțelegi că nu sunt ale mele?
K: Stefan, Elena crede că ai înșelat-o.. A văzut mesajele astea...
S: Ce a căutat ea în telefonul meu?
K: Ce ai căutat și tu în al ei.
D: Ziceai că ea te-a înșelat...
S: Uff.. Am primit un bilet în care scria că mă înșeală și că trebuie să mă uit la mesajele ei.. Și... Nu m-am putut abține... M-am uitat și am găsit aceleași 2 mesaje care sunt și aici.
K: Stefan, a fost o înscenare. Și ea primise același bilet și s-a uitat în mobilul tău.
S: Doamne... Cine ar fi putut face asta?
K: O să aflu. Iau numărul și îi caut adresa..
S: Trebuie să vorbesc cu Elena. Unde e?
K: La spital...
S: Poftim?
K: I s-a făcut rău după ce l-am condus pe Jeremy la autocar. Au zis că doar s-a deshidratat, fiindcă nu a mâncat mai nimic și că a plâns mult..
S: Merg la ea.
K: Nu ai șanse. Spitalul e închis... Mâine e timp suficient...
D: Dacã ai așteptat până acum, nu mai mori o noapte.
S: Ea știe?
K: Nu. Nu am apucat să vorbim cu ea...
S: Nu e corect..
Telefonul i-a sunat lui Kat, întrerupându-l pe Stefan. Era Elena. Kat a răspuns repede.
K: Da?
E: Ce faci?
K: Bine, tu?
E: Bine. Voiam să îți spun cã am ajuns acasă și că mâine după 12 trebuie să plec în capitală într-o delegație de 5 zile cu firma.. Bunicul m-a denumit directoare și trebuie să îmi iau îndatoririle în serios.
K: Ok. E bine. Vrei să vin la tine?
E: Nu e cazul.. Mă descurc, cred.
K: Nu îmi spune că iar plângi...
E: Nu mai conteazã... În principal voiam să te întreb dacă mergi cu mine în delegație, cã și așa e săptãmâna de practică.
K: Nu merg. Mai bine stau eu acasă cu Doc. Trebuie să rămână cineva și aici.
E: Bine. Cum vrei tu. E valabilă oferta până mâine când plec eu.
K: Ai mâncat?
E: Mi-au băgat ăștia glucoză suficientă.. Acum vreau să dorm.
K: Eu zic, că dacă vrei să te las să te urci în mașină mâine, să mãnânci. Altfel nu iese bine.
E: O-m vedea ce facem până mâine. Hai, noapte bună!
K: Noapte bună! Suni dacă e ceva.
E: Da.
A închis imediat telefonul.
S: Nu e corect deloc. Ea stă și plânge acolo, singură..
K: Eu zic sã o lași până dimineață. Acum dacă mergi nu o să vrea să te asculte. O cunosc. E orgolioasă.
S: Bine...
Am plecat să o conduc pe Kat la ea acasă..
K: Mulțumesc că m-ai condus și, mulțumesc de ajutor.
D: Pentru puțin.
K: Noapte bună!
D: Noapte bună!