Fake Fiancée [HS]- Română.

39. Brand New Day

"And I... I think I'll change my ways, so all your words get noticed. Tomorrows' a brand new day; tomoroow is a new day."-Forty Foot Echo

Harry

Niciodată nu am luat în considerare cât de rapid pot trece șaizeci de secunde- niciodată nu mi-a păsat. Timpul era mereu în mintea mea pentru a-mi arăta succesul, dar acum timpul era totul. Și frustrarea pe care o simțeam, când ochii mi se plimbau de pe o parte în alta a străzii și apoi pe ceasul de la mașină, era imensă.

Eram blocat în trafic și mașinile din fața mea nu arătau niciun semn că s-ar mișca. Telefonul îl strângeam în mână și i-am mai trimis un mesaj. Dar sunt sigur că până acum avea o mulțime.

Către: Bichette♡: Sunt în drum spre aeroport. Trebuie să vorbim. Păți aștepta, te rog?

Niciun răspuns.

Mi-am ridicat capul din telefon atunci când am auzit un claxon de la mașina din spatele meu. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut o femeie nervoasă în spatele meu și apoi strada goală în fața mea. Aproape instant, am apăsat pe accelerație, primind încă un claxon de la femeia din spatele meu, dar nu-mi păsa.

M-am uitat uitat din nou la ceas și am realizat că era deja 8:58, dar speranțele că avionul va pleca mai târziu erau încă în picioare. Luminile aeroportului aglomerat au apărut în fața mea, am ignorat semafoarele roșii, când am luat curba și m-am îndreptat spre parcare.

Sunt sigur că nu parcasem deloc corect, dar voi rezolva problema cu amenda mai târziu, tot ce-mă păsa în acel moment era ca femeia pe care o iubesc să nu plece. NU pot lăsa ca asta să se întâmple.

Aeroportul era la fel de aglomerat ca tot timpul, când am alergat înăuntru și m-am oprit scurt ca să verific panoul unde scriau plecările.

Puerto Rico: 8:50 Stare: În întârziere

Italia: 8:55 Stare: La timp

Brazilia: 9:00 Stare: În întârziere

Irlanda: 9:00 Stare: La timp

Am înjurat în bărbie, când am realizat că probabil sunt la poarta de îmbarcare. Și am fugit spre biroul de informații. Primul bărbat care stătea în rând, era pe punctul de a face un pas în față, când eu m-am plasat în fața lui. S-a încruntat spre mine.

-Ai putea aștepta la coadă, ca toată lumea, a spus el nervos.

Eram mai mult decât călcat pe nervi. M-am întors spre el.

-Aș putea, dar așa ar trebui să aștept după ratați ca tine, i-am răspuns.

Doamne, mă transform în ea.

Femeia din spatele biroului se uita la noi și înainte ca alte cuvinte să-mi mai iasă pe buze, un paznic a venit lângă noi.

-Hei, fără jigniri! a spus el imediat, care a auzit plângerile la adresa mea, spuse de persoanele din spate.

-Vreau doar să o întreb ceva, dar îmi poți răspunde și tu. Știi cumva unde poarta de îmbarcare pentru Irlanda? l-am întrebat respirând sacadat, tot alergatul acesta m-a secat de puteri.

-Zborul pentru Irlanda? Sunt sigur că este pe punctul de a decola...

-Da, știu asta, de aceea trebuie să merg acolo acum, pentru că-

Bărbatul și-a ridicat un deget și eu m-am oprit din vorbit.

-Uită-te în spatele tău băiete..., a spus paznicul și m-am uitat spre ferestrele imense ale aeroportului, unde se vedeau toate avioanele.