Fake Fiancée [HS]- Română.

13. Try Hard

„But now, who knew? She's in the crowd of my show. Nothing to lose, she's standing right in the front row. The perfect view, she came alone on her own and there's something that you should know… You're so out of reach, and I'm finding it hard 'cause you make me feel, you make me feel, yeah she makes me feel, she makes me feel”- 5SOS

Andie.

Rahat, rahat, rahat.

Umanitate, umanitatea este o scuză atât de penibilă pentru că facem unele lucruri—ei bine, asta gândeam înante să fac asta, dar mi-am dat seama că umaninatea este o scuză bună, este adevărul şi dau vina pe ea, pentru toate lucrurile care mi se întâmplă acum.

Fiindcă sunt umană nu i-am putut rezista lui Harry, fiindcă sunt umană, am sărit, într-un fel, pe el şi aproape l-am dezbrăcat într-o parcare, fiindcă sunt umană, în loc să mă depărtez de Harry, am rămas în aceeaşi poziţie, cu picioarele în jurul taliei lui, mâinile în jurul gâtului lui, chiar dacă mâinile lui mi-au părăsit talia.

Ea părea complet uimită— nu reacţia pe care o aşteptam— dar uimită. Mă aşteptam la o reacţie de inimă distrusă sau poate furie.

Aşa că nu am făcut nimic, am îngheţat, aşteptând să o văd alergând spre mine cu scaunul ei cu rotile...

... sau pe Harry să vorbească, pentru că să fim sinceri, dacă ar fi fost după mine, i-aş fi scos limba şi i-aş fi spus: „Ha! El este al meu, ratato!”

Şi da, şi pentru asta dau vina pe umanitate, pentru că, să fim sinceri cu altceva, sunt o persoană oribilă.

-Talia, a spus Harry, un pic mai încet decât o şoaptă, abia se auzeau, dar când uimirea i-a dispărut de pe faţă şi ochii i s-au umezit, mi-am dat seama că a auzit.

Harry s-a mişcat şi aproape m-a împins de pe el, dar am aterizat în picioare. Mi-am ţinut privirea în jos.

Era chiar atât de grav că îmi venea să râd în acest moment?

Nu ştiu ce este cu mine, era ca şi cum buzele lui Harry erau alcool, iar eu eram o adolescentă ameţită. Dar chiar îmi doream să râd.

Şi aşa am făcut şi atât Harry, cât şi Talia, m-au privit de parcă aveam trei capete.

-Um Talia, nu este ceea ce pare a fi, am spus rapid, lipindu-mi buzele una de alta, dar pe ele tot se vedea un zâmbet.

Apropo, era exact ceea ce părea.

Dar sunt sigură că Harry nu voia să spun asta.

-Da, a adăugat imediat Harry,  făcând un pas spre Talia. Paparazzi, erau aici şi voiam să-i incomodăm şi...

-Şi credeaţi că, făcând sex în parcare va fi de ajuns nu? a spus ea enervată.

-Nu, nu chiar, nu era sex, stai aşa, tu ştii ce este sexul? Din cauza scaunului şi chestii. Mereu m-am întrebam... cum sunteţi în stare să... ştiţi voi... reuşiţi? am izbucnit, un mic râset mi-a ieşi pe buze. Sunt sigură că nu aşa ar trebui să reacţionez acum.

M-am uitat în jur, ingorând tusea lui Harry şi ochii holbaţi ai Taliei.

-Asta nu este despre mine! s-a înroşit ea. Aste este despre tine, nu duceţi asta prea departe?

M-am sprijinit de maşina neagră, dându-mi ochii peste cap.

-Ei bine, trebuie să o facem să pară reală sau dacă nu care este scopul acestui lucru?

Talia s-a încruntat spre mine şi mă simţeam chiar mai fericită. Deci nu este atât de drăguţă pe cât credeam eu, huh, bine de ştiut, începusem să mă simt prost pentru toată această chestie.