Fake Fiancée [HS]- Română.

10. Devil May Cry.

 

„It won’t be vain to swallow all your pain, and learn to love what burns, and gather courage to return...”- The Weekend

 

Andie’s P.O.V.

Un cuvânt.

Trei silabe.

Şase litere.

Durere.

Durerea era singurul lucru din capul meu acum, durerea este cea care îmi traversa corul în acest moment, cu fiecare bătaie a inimii mele, durerea este cea care o simţeam de fiecare dată când auzeam acel bipăit constant, şi în cele din urmă, durerea este cea care o simţeam de fiecare dată când încercam să-mi deschid ochii. Lumina slabă era singurul lucru pe care îl puteam vedea prin ochii abia deschişi, dar cu cât mă uitam mai mult, cu atât apar mai multe culori. Am văzut o figură, îmbrăcată complet în nergu în colţul camerei; doar stătea acolo, fără să se mişte.

Totul a început să se limpezească şi am fost, în sfrâşit, capabilă să-i recunosc faţa îngrijorată a lui Harry. Nu ştiu de ce, dar simţeam că mă uit la un înger, părea trist, foarte trist şi mi-aş dori să mă pot ridica, să-l îmbrăţişez. Ochii lui s-au micit, iar după o secundă s-au mărit şi cred că şi-a dat seama că sunt trează.

Nu ştiu de ce, totul părea atât de ciudat, corpul mă durea, capul mă durea, şi într-un fel, şi sufletul mă durea. Ce mi s-a întâmplat? De ce mă aflu aici, cu nişte dureri atât de mari? După privirea de pe faţa lui Harry ştiam că nu este de bine. Ceva foarte rău trebuie să mi se fi întâmplat ca Harry Styles a.k.a. Dickwad să fie îngrijorat pentru mine.

Am început să mă mişc în pat.

-Ce..., m-am înecat, dar când m-am mişcat, o durere puternică mi-a traversat întreg corpul, m-a făcut să mă opresc din vorbit.

El a făcut un pas spre mine, mâinile fiind în faţa lui.

-Nu, nu... nu te mişca, a spus el îngrijorat, ochii lui studiindu-mă. M-am uitat la el, înainte să clipes şi să-mi dau ochii peste cap. Uşurarea i se putea citi pe chip şi s-a lăsat să cadă pe capeaua roşie de spital, acoperindu-şi faţa cu mâinile.

-Mulţumesc Domnului, multumesc Domnului, a repetat el, pentru el.

S-a uitat în sus la mine şi mi-a zâmbit, iar eu mi-am ridicat o sprânceană.

-Nu ştiu ce s-a întâmplat, am spus, când el a început să se ridice. Dar sunt sigură că exager-

Înainte să-mi dau seama ce se petrece, Harry îmi ţinea faţa între palmele lui.

-Ai idee cât de îngrijorat am fost? a mârâit el, iar când am vrut să-i răspund, el s-a aplecat şi mi-a sărutat obrazul. Am îngheţat. A început să-mi sărute toată faţa, înainte ca buzele lui să se lipească de ale mele.

Inima mi s-a oprit şi imagini de seara trecută mi-au apărut în minte. Nu ştiu ce se va întâmpla în continuare, dar l-am împins pe Harry de pe mine, imagini cu Rick cu buzele peste ale mele mă bântuiau.

-Nu! am strigat. Stai departe, stai departe! am strigat, punându-mi mâinile la urechi, ignorând durerea şi mi-am ridicat genungii, îmbrăţişându-i. Harry s-a dat în spate instantaneu, ochii lui s-au deschis larg, când mă privea cum îmi zgâriam braţele. Mă ardea, mă ardea peste tot. Voiam să se oprească.

-Fă să se oprească! am plâns. Fă să se oprească, te rog! Harry mă privea speriat, înainte să strige după asistente.

Doctorul şi o asistentă, au intrat pe uşă imediat, dar eu continuam să strig, fiind mâncată de propriile amintiri de seara trecută. Mi-am simţit mâan prinsă de o alta, ca să mă opreasă din scărpinat, dar când m-am uitat în sus faţa angelică a lui Harry s-a transformat în cea a lui Rick.