Fake Fiancée [HS]- Română.

29. Deathbeds

"That little kiss you stole, it held my heart and soul. And like a deer in the headlights I meet my fate. Don't try to fight the storm, you'll tumble overbord, tides will bring me back to you."- Bring Me The Horizon

Andie

Niciodata nu am simtit nevoia sa am pe cineva atat de aproape, asa cum o fac acum. Este ciudat cum un mic sarut a ajuns la asta. Limba lui Harry mi-a departat buzele si un geamat combinat cu um mormait mi-a iesit printre buze. A marait cand mi-a auzit disperarea si m-a ajutat sa ma asez la el in brate. Am facut-o atat de binevoitoare. 

Gemetele lui erau singurele lucruri pe care le puteam auzi in locul linistit, dar nu-mi doream sa aud altceva. Respiratia lui era fierbinte pe urechea mea, cat timp el se bucura de sentatia care o primea din cauza ca imi miscam soldurile peste ale lui. Mi-am dechis ochii sa-l privesc. 

El ma privea cu intensitate, ochii lui verzi holbandu-se in ai mei, cu nevoie. Iar apoi am fost martora la ceva ce cu siguranta nu voi uita niciodata. Cat timp ne priveam, ochii lui au inceput sa se inchida la culoare, incet dar sigur. Iar apoi ne-am intors. Corpul lui se presa de al meu, buzele lui se miscau rapid pe gatul meu, iar gemete scurte imi ieseu printre buze. Nu mai eram capabila sa mai gem, tot ce puteam simti erau ochii care mi se dadeau peste cap, cand el si-a presat o mana pe sanul meu si mi-a desfacut camasa cu cealalta. 

Surprinzator, chiar daca afara era frig, corpul meu era fierbinte. Prea fierbinte. A mormait puternic cand nu a reusit sa-mi dechida fermoarul de la pantaloni, iar eu am profitat de ocazie si m-am dat un pic inapoi si l-am privit in ochi. 

-Harry, am soptit. Nu putem... nu aici.

Ochii lui inca straluceau cu pasiune, Nu mi-a raspuns, in loc de asta, ochii lui s-au mutat pe buzele mele, ca si cum nu asculta nimic din ce spuneam, si si-a lipit buzele de ale mele. Mai lent de data aceasta. Si din nou, am fost incazita de atingerile lui. De data aceasta a fost mai lent si ii puteam simti buzele tremurand peste ale mele. Frigul incepea sa se simta si pentru noi. 

-Este frig, Harry. Chiar ar trebui sa ne intoarcem la hotel, am incercat din nou, printre saruturi. De data aceasta a marait si s-a departat.  

-Bine, a marait el si s-a ridicat de pe iarba. Si-a intins mana spre mine si am prins-o ca sa ma pot ridica. Un zambet i-a aprut pe buze. 

-Ce? am intrebat. 

-Pentru ca ai itrerupt totul, cand ajungem la hotel trebuie sa-mi cumperi niste vin, a spus el in timp ce ne indreptam spre zid. Bine? 

-Bine, am spus in acelasti ton in care a facut-o si el. Speram ca vom putea vorbi despre ce s-a intamplat, vreau sa spun, ce suntem in acest moment si altele? 

Nu eram indeajuns de curajoasa sa intreb. 

Drumul spre hotel devedea ciudat. Cu noi admitandu-ne sentimentele si cu ce s-a intamplat acolo, nu cred ca aveam curajul sa ne gandit cu adevarat. Un lucru este sigur, abia astept sa trecem peste faza asta si sa decidem ceea ce suntem. 

Ma uitam pe fereasta, cand am vazut telefonul lui Harry aprinzandu-se. A primit un mesaj de la Talia: 

Talia<3 - Mi-este dor de tine, iubire! Abia astept sa repetam ceea ce am facut luni seara... Inca iti pot simti minile in jurul meu. 

Si exact acum, dispozitia mi s-a schimbat brusc. Luni noaptea inseamna acum doua zile. Inainte sa venim aici. Harry a fost cu ea. S-a culcat cu ea. M-am adancit in scaunul meu. Harry si-a intors privirea spre mine, odata ce a oprit la semafor. Luminile erau aprinse la aproape fiecare casa. Locul acesta este frumos. 

-Esti bine? a intrebat el curios, ochii lui mai verzi din cauza luminilor. 

Nu indrazneam sa ma uit la el.