Fake Fiancée [HS]- Română.

15. A Drop In The Ocean

 

„A drop in the ocean, a chance in the weather, I was praying that you and me might end up together, it’s like wishing for rain as I stand on the desert, but I’m holding you closer than most, ‚cause you are my heaven.”- Ron Pope.

Ascultaţi melodia cât timp citiţi, aveţi nevoie, iar dacă se termină mai puneţi-o o dată. :D

******

Andie.

Niciodată nu am fost într-o astfel de situaţie. Da, ştiu că viaţa mea a fist un carusel al dramei, între boala mamei, dependenţa mea de droguri şi toate celelalte lucruri care mi s-au întâmplat, dar niciodată nu a fost atât de grav.

Şi prin grav mă refer la problemele normale are adolescenţilor. Nu că aş considera-o pe Talia adolescentă, din cauza a ceea ce a făcut ea, nu merită acest titlu. Esti imatură şi chiar înainte să-i aud explicaţia, ştiam ce va spune.

Harry.

Şi şti ce? Asta o face chiar mai iamtură, pentru că Harry Styles, chiar dacă este Harry Styles, a înşelat-o de atât de multe ori, încât nici măcar nu m-aş gândi că merită asta.

Dar şti ceva? Nu numai el este de vină, pentru că, este clar că minte şi l-a înşelat, el a făcut cel mai bun lucru să o înşele. Şi la dracu’, cât de vinovată mă simţeam pentru că l-am sărutat.

Am mers din nou în club, căutând-o din nou, iar ea stătea în acelaşi colţ în care am văzut-o data trecută. „Prietenii” ei erau toţi acolo, iar ea pare plecată cu gândul în altă parte.

Aşa că am profitat de această şansă şi mi-am scos telefonul, făcându-i o poză. Lumina a luat-o prin surprindere şi şi-a întors capul spre mine, ieşind din transă, buzele ei erau depărtate, de uimire.

I-am făcut cu mâna, rânjid, înainte să ies din nou şi să îi aud tocurile în urma mea. Nu plănuiam să fug, nu-mi era frică de Talia, dar am început să merg mai rapid, pentru că nu aveam timp pentru prostiile ei, care probabil mi le va spune.

-Nu te va crede, ştii asta nu? Nu te va crede, a spus ea, cu respiraţia tăiată, după ce a alergat după mine în parcarea întunecată.

-Eşti cumva proastă sau ceva? Oh, nu contează, chiar eşti, dar am făcut o poză, scumpo. Nu trebuie să mă creadă pe mine, pentru că poza vorbeşte singură, am continuat să merg. Paşii ei se auzeat tot mai rapizi şi a mârâit încet, înainte să mă prindă de mână şi să mă întoarcă cu faţa spre ea.

M-am grăbit şi mi-am smuls mâna dintr-a ei, înainte să o plesnesc cu cealaltă. Faţa ei s-a mutat într-o parte şi şi-a pus o mână peste obrazul lovit.

Îmi place ceea ce am făcut astăzi, dacă aş putea, aş bate palma singură cu mine.

-Nu poţi să îi spui, a borborosit ea, ignorând faptul că am plesnit-o atât de tare, încât i-am lăsat urma palmei mele pe obraz. Nu-i poţi spune nici lui Luke.

Mi-am mijit ochii spre ea, în întuneric.

-Şi ce te face să crezi că nu o voi face? am provocat-o.

-Te rog, nu o face, te implor, a şoptit ea, iar eu am început să râd.

-Glumeşti, aşa-i? am întrebat retoric. Nu poţi continua să-l minţi pe Harry cu asta, de ce ai făcut-o totuşi?

Nu i-am aşteptat răspunsul, în loc de asta m-am întors, continuat să merg spre locul unde cred că se afla o staţie de autobuz. Puteam suna un taxi, dar nu voiam să stau cu scorpia asta nici un minut în plus.