Fake Fiancée [HS]- Română.

3. Nightmares

„I have seen the nightmares that tore us apart.”- Secondhand Serenade

 

Lumina era slabă, dar strălucitoare şi multe prea puternică pentru gustul meu. Normal, acesta este încă un motiv pentru care îmi ţin camera mereu întunecată şi simpla lumină care era în cameră, dovedea că nu sunt la mine în cameră. Ochii mi s-au deschis în grabă, aerul rece înconjurându-mă, iar ochii mi se obişnuiau cu lumina.

Nu este camera mea, aşa cum credeam, dar era ceva mult mai rău.

În faţa mea stătea o grămadă mare de oameni, iar privirile lor erau pe mine şi zâmbeau, stând pe nişte bănci.

O biserică! Sunt într-o biserică!

O mâna a prins-o pe a mea uşor şi fără să-mi pese de altceva, mi-a tras-o înapoi, holbându-mă în nişte ochi verzi, care mă priveau intens. Zâmbetul de pe faţa lui a dispărut, când mi-a observat reacţia speriată.

-Iubito, s-au mişcat uşor buzele lui, răspunde-i, m-a îndemnat el, uitându-se pa preotul din faţa noastră.

Stai o secundă, preot?

Ochii mi s-au mutat de la Harry la omul din faţa noatră, era îmbrăcat în alb şi zâmbetul lui copia cele de pe faţa celor din mulţime. M-am întors din nou spre ei şi am recunoscuto, imediat, pe femeia din primul rând. Ochii ei erau albaştrii, părul îl avea nergu, ca mine. Mama... mama mea. Ce caută ea aici?

-C-ce să răspund? am borborosit, m-am uitat spre Harry şi m-am încruntat. A chicotit uşor şi s-a întors spre preot.

-Puteţi repeta din nou, părinte, vă rog, a zâmbit el.

Bărbatul s-a uitat la mine şi a spus cuvintele care mi-au făcut inima să se oprească.

-Andie Rose Carter, îl iei pe Harry Styles să-ţi fie soţ, până când moartea vă va despăţi?

Îl iei pe Harry Styles să-ţi fie soţ?

Întrebarea mi se repeta în cap, înainte să mă întorc încet şi ochii mi s-au deschis larg.

Aşternuturile îmi erau împletecite, eram transpirată şi respiram sacadat. În cameră era frig, nu aveam destui bani să plătim pentru încălzirea lunară şi faptul că transpiram, nu mă ajuta deloc.

M-am ridicat din pat, trăgând pătura lungă după mine, şi m-am înfăşurat cu ea. Mirosul de cafea se simtea tot mai profund, cu cât mă apropiam de bucătărie. Trebuie să fie un miracol, mama niciodată nu se trezeşte înaintea mea.

-Ce s-a întâmplat? am întrebat, întrând în bucătărie. M-am aşezat la masă şi m-am înfăşurat mai bine în aşternuturi.

-Este frig, a borborosit ea, şi m-am gândit să fac nişte cafea, înainte să mergi la servici.

-Aww, mami, chiar nu trebuia.

-Ştiu, dar am vrut, a zâmbit ea. Ridurile ei sunt din ce în ce mai vizibile, iar asta mă îngrijorează.

-Nu-ţi fă griji pentru mine mamă, voi fi bine. Am auzit că George va mări salariile, am spus.Nu îi voi spune încă despre Harry, dar sunt sigură că va afla în curând. Era pe punctul de a-mi răspunde, când mi-a sunat telefonul. Am răspuns ezitantă.

-Bună? am răspuns. Trebuia să verific cine este, mai întâi.

-Bună, uite, a sunat Amanda, a spus că vrea să ieşim sau ceva de genu, aşa că îmi spui unde stai? a spus nepoliticos, şi din fericirea mi-am dat seama cine este.

Am păstrat mârâitul pentru mine şi i-am răspuns.

-Poate dacă m-ai întreba drăguţ, ţi-aş spune, i-am întors-o, ţinându-mi ochii pe unghii. L-am auzit pufăind.

-Nu trebui să fiu nicicum, pentru că ai semnat un contract, aşa că nu mai fi atât de dificilă şi trimite-mi adresa ta printr-un mesaj, schimbă-te rapid, nu-mi place să aştept, a muşca el, iar înainte să-i pot răspunde, îmi închide.

Tâmpitul, fac asta pentru el şi aşa mă răsplăteşte? Cu toate aceste, îi trimit adesa mea prin mesaj, înainte să merg rapid la mine în cameră să mă schimb într-o pereche simplă de blugi albaştri şi un pulover nergu. Îmi prind părul într-o coadă şi nici nu mă obosesc să-mi fac vreum machiaj. Îmi iau căştile şi geanta şi ies pe uşă.

-Ceau mamă! strig înainte să ies pe uşă. Aerul rece de pe hol mă ia prin surprindere. Iisuse, când va lua Michael un calorifer pentru locul acesta, cu preţul pentru chirie, putea face măcar asta. Când, pur şi simplu, areg jos- pentru că liftul nu merge- l-am văzut pe Michael privindu-mă de la întrarea principală. Îmi ridic rapid sprânceana spre el.

-Ce? Am uitat cumva să-mi pun pantaloni? l-am întrebat, sarcastică, dar totuşi mi-am coborât privirea să verific dacă chiar îi am pe mine.

-Harry Style, văd că seviciul nu-ţi oferă destui bani, aşa că a trebui să găseşti o vedetă cu care să te culci pentru bani, mă batjocoreşte el.

Se pare că veştile circulă rapid, sper doar ca mama să nu audă nimic din asta.

-Vezi-ţi de treaba ta, am spus, dându-mi ochii peste cap şi ieşid din bloc. Dar când păşesc afară îl aud strigând: „Chiria ta este treaba mea.”. Nenorocitul dracului, vezi, de asta a nevoie de chestia asta cu Styles.

Să o scot pe mama din viaţa asta de rahat şi să pot plăti în sfârşit pentru viaţa care o merită.

Nu durează mult, până când un Range Rover nergu parchează în faţa mea, geamul negru se lasă în jos şi Harry strigă spre mine să intru în maşină. Nu mă plâng când intru, dar îl ignor când îmi spune să închid uşa mai încet data viitoare.

-Amanda avea dreptate, spune el studiindu-mă, ai nevoie de o schimbare cât de curând posibil, îşi încheţeşte nasul în dezgust. Tâmpiţii de oameni bogaţi, care cred mereu că sunt mai buni decât cei săraci.

-Şi tu trebuie să taci cân de curând posibil, până nu-ţi scot toţi dinţii din gură, am mârâit, punându-mi centura de siguranţă. El doar chicoteşte, scoţând maşina din parcare în stada aglomerată.

-Deci, unde mergem? spun eu, încercând să scap de tăcerea supărătoare.

-EI bine, esta clar că trebuie să îţi luăm nişte haine, deci de ce să nu face asta acum? vorbeşte el. Vocea lui este înţepată, nu chiar nepoliticos ca şi atunci când m-a sunat, dar încă mă enerva la culme. Se poartă ca şi cum nu ar vrea să fie aici. Ei bine, el este care ne-a adus în toată încurcătura asta.

-Nu am niciun ban, spun eu, ridicându-mi umerii, dar el doar râde, opreşte la culoare roşie şi se întoarce spre mine. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei, iar el rânjeşte.

-Normal că nu ai, spune el, ochii lui sunt reci. Nu-ţi fă griji, plătesc eu.

Mă încrunt când îi aud tonul, ce i-am făcut să se comporte aşa cu mine.

-Ştii ce, eşti un nenorocit. Măcar fi un pic mulţumit că ţi-am salvat fundul din a se scufunda în minciuna pe care ei creat-o.

El pare neafectat de cuvintele mele.

-Şi  pentru respectul tău de sine, scumpo, nu te prefce că faci asta pentru mine, amândoi ştim că o faci pentru tine.

-Doar nu interveni în calea mea, pufnesc eu, lăsându-mă pe spate în scaunul confortabil. Ochii lui se fixează din nou pe ai mei şi rânjeşte.

Lumina se schimbă în verde şi el accelerază, dar nu înainte să spună:

-Atâta timp cât nu te bagi în treburile mele, sunt sigur că ne vom înţelege.

Deja îţi pot spune că aceasta va o o „relaţie” a dracu’ de dificilă.

*****

Acesta a fost capitolul 3. Vă aştept părerile. :)

OMG! Povestea a ajuns deja locul #26 la FanFiction şi #35 la TeenFiction. Vă mulţumesc din suflet, dragilor. <3

Următoarea parte joi. :)