Fake Fiancée [HS]- Română.

11.Safe and Sound

„You’ll be alright, none can hurt you now.”- Taylor Swift.

Andie’s P.O.V.

Îmi lipsesc zilele când eram puternică, când eram dură şi când nu ezitam să-i spun cuiva să dispară. Îmi lipseşte singurul lucru ce mă făcea să fiu puternică, eram neînfricată, eram puternică, şi din păcate, exista doar un singurl lucru care mă putea face să mă simt la fel acum.

Eram moartea şi salvarea mea.

Am ignorat privirile tuturor, trecând pe lângă ei. Locul unde trebuia să ajung nu era departe şi speram din tot sufletul că Harry nu se va deranja să alerge după mine.

După toate acestea, sunt doar nu caz pierdut, acum.

Ce s-a întâmplat cu mine? Credeam că sunt mai puternică de atât, mult mai puternică de atât. M-am oprit la un bloc depărtare de destinaţia mea, inima conectându-se în sfârşit cu capul meu. Am muncit din greu, numai ca să ajung din nou aici, nu pot lăsa să ajungă la mine din nou. Nu pot lăsa nimic să vină la mine acum.

M-am uitat în strada în care am fost, Harry trebuie să fie foarte îngrijorat. Asta este problema mea, îi trag pe toţi după mine. Am înceăut să merg încet, înapoi, încercând să rămân cu capul pe umeri, când s-a întâmplat.

El venea, alergând, spre mine, faţa îi era roşie, iar transpiraţie îi curgea de pe frunte, ca şi cum ar fi alergat fără oprire. În aceeaşi secundă, mintea mea a realizat că el ese aici, mi-a prins umerii şi m-a trântit de pieptul lui.

Am suspinat la contacrul cu pieptul lui dur, dar mi-am revenit rapid şi mi-am lipit palmele de pieptul lui. Mirosul de mentă, parfum şi detergent mi-a umput simţurile, în acea mireasmă prin care îl recunoşteam imediat pe Harry.

Nu voiam, dar lacrimile mi s-au scurs libere pe faţă, când Harry mi-a mângâiat spatele. Mă simţeam în siguranţă, ca şi cum nimic nu mă putea răni, ca şi cum aş putea avea încredere în el, ca şi cum el mă putea păzi de tot. Am început să plâng la pieptul lui şi Harry doar mă îmbrăţişa, mâinile lui mângâindu-mi spatele şi şi-a lăsat capul pe părul meu.

-Î-îmi pare rău, am spus răguşită. Nu trebuia să alerg de tine, m-mă simţea prinsă, am izbucnit din nou în plâns.

-Sunt prinsă, am suspinat.

El mi-a prins părul şi l-a dat de pe spatele meu.

-Dacă eşti prinsă, să ştii că eu mereu voi fi acolo să te scot. Ştiu că am început cu stângul, când ne-am întâlnit prima oară, dar urăsc să te văd aşa.

 Mi-am ţinut capul pe pieptul lui, cât îl ascultam, dar m-am depărtat de el, imediat ce s-a oprit din vorbit. Aveam dreptate în tot acest timp.

-Deci te porţi drăguţ cu mine, numai pentru că îţi este milă de mine? încercam să par puternică, dar vocea mi se întrerupea mereu.

Am făuct un pas în spate, iar ea a făcut unul în faţă.

-Nu, desigur că nu, eu-

-Nu, nu sunt slabă, nu vreau să mă tratezi ca şi cum aş fi, m-am uitat urât spre el.

El a dat dezaprobător din cap, părea trist, mila era clară.

-Nu este asta, ştiu că nu eşti slabă, eu doar-

-Nu Harry, doar termină, nu sunt un caz pierdut, doar du-te înapoi la Talia, m-am încruntat spre el şi m-am întors cu spatele, dar când am început să merg, am simţit mâna lui Harry, întorcându-mă.

-Uite... Eu... nu sunt bun la astfet de chestii, dar simt că, simt că trebuie să te protejez. Simt că este ceva ce trebuie să fac, dar tu faci asta mult mai greu decât ar trebui, a mârâit el.