Fake Fiancée [HS]- Română.

Epilog- Photograph

"Loving can heal, loving can mend your soul; and it's the only thing that I've known... we keep this love in a photograph... we made this memories for ourselves where our eyes are never closing, hearts are never broken, times forever frozen still. So you can keep me, insinde the pocket of your ripped jeans holding me close until our eyes meet, you won't ever be alone, and if you hurt me, that's okay baby only words bleed... inside this pages you just hold me, I won't ever let you go, wait for me to come home, just wait for me to come home."- Ed Sheeran

Timpul se va schimba destul de mult în acest capitol, așa că fiți pe fază. Începe peste cinci ani, apoi revine cu doi ani în urmă (ceea ce înseamnă că acțiunea se petrece peste trei ani, în loc de cinci) și apoi revine din nou după cinci ani, iar apoi la doi anu după.

După cinci ani.

Andie's P.O.V.

Eram o persoană care credea că timpul vindecă; că timpul este singura metodă prin care putem repare lucrurile pe care le stricasem. Timpul era singura mea acoperire, totul pentru mine, dar cum timpul a trecut, am realizat că cu toate că timpul m-a ajutat să-mi revin din dezastrul care eram, mai era încă o persoană care m-a ajutat.

Și desigur că acesta era Harry.

Niciodată nu am realizat cât de minunat se simte să te afli cu adevărat într-o relație- dar probabil că grija lui m-a făcut să mă simt așa. El a fost lângă mine, chiar dacă nu voiam să fie, a insistat, și acești trei ani au fost cei mai buni din viața mea. Nu mă mai pot vedea departe de el.

Și el a spus asta în ziua când m-a cerut de soție. A fost Crăciunul trecut, acasă la mama lui. Tatăl lui vitreg, îmbrăcat în Moș Crăciun se plimba dând tuturor cadoul secret de la moș, și când am ajuns să-l deschid pe al meu, Harry s-a lăsat în genunchi în fața lui, îmi amintesc perfect:

Cu doi ani înainte.

-Harry, ce naiba faci, idiotule? Îți vei murdării pantalonii, jur că uneori parcă vorbesc cu un copil, nu m-a ascultat, el doar a chicotit și m-a privit cu un rânjet specific lui. Așa că l-am ignorat și am continuat să deschid cadoul.

-Nu-mi pasă de pantalonii mei, a chicotit el și eu mi-am dat ochii peste cap, chinuindu-mă să deschid micul cadou și dintr-o smucitură, mica cutiuță albastră mi-a sărit din mână... dar Harry a prins-o.

-Scuze, am întins mâna spre ea, dar el a refuzat să mi-o dea înapoi.

Înainte să-mi dau seama, toți erau în jurul nostru. Liz și Luke erau și ei aici și restul băieților din 1D și 5SOS... Chiar și James era prezent împreună cu logodnica sa Laura... Voia să-mi dea mie cerceii care i-au dat bătăi de cap la aeroport, dar a uitat și înainte de a se da jos din avion i-a dăruit unde străine care s-a lovit de el, când el îți căuta lucrurile... Aceea era Laura. Mă suna aproape în fiecare seară să-mi spună despre întâlnirile sale; chiar se comporta ca un adolescent îndrăgostit și asta m-a bucurat.

În acel moment, Harry și-a ridicat un genunchi, rămânând doar pe celălalt. Voiam să-l întreb ce are de gând să facă, în clipa când mi-am dat seama.

Și am început să plâng încă înainte ca el să pună întrebarea.

-Aww, toți au gângurit.

Mi-am șters lacrimile de pe față, iar el mi-a luat o mâna de pe față, făcându-mă să mă ridic în picioare. Am făcut așa cum mi-a zis și am rânjit cu gura până la urechi, lacrimile încă scurgându-mi-se pe față.

-Amândoi știm că nu mă văd împreună cu altcineva, de acum înainte. Și amândoi știm că tu crezi că te-am salvat și poate că este adevarat, dar mai este ceva ce tu nu realizezi. Și tu m-ai salvat, și că tu te-ai schimbat... dar și eu am făcut-o. Și îți mulțumesc din toată inima pentru că m-ai ajutat să-mi revin, dar cu cred că viața mea va fi cu adevărat reparată, până când nu vei fi cu adevărat a mea. Așa că, te rog, Doamne, te rog, fă-mi favoare și devin-o soția mea- cu adevarat de data aceasta? ochii lui s-au fixat în cei înlăcrimați ai mei, dar nu-mi puteam găsi vocea pentru a vorbi.