Fake Fiancée [HS]- Română.

34. Almost is Never Enough

"We almost knew what love was, but almost is never enough"- Ariana Grande ft. Nathat Sykes

Andie

Ochii mi-au rămași închiși, când Jamie a făcut un pas în spate și Angelina și-a acoperit gura cu mâna. Mi-am mutat privirea de pe ea, care era uimită și m-am uitat la podea. Sunt sigură că obrajii îmi erau roșii și toate gândurile pe care le-am avut înainte de a veni aici, au fost uitate.

-Dr. Hartfort, îmi pare rău pentru întrerupere, a spus ea cu o voce tremurândă, când Dr.- James s-a îndreptat spre ea. 

-Nu-i nimic... Nou doar- 

-Viața dumneavoastră personală, rămâne a dumneavostră și eu nu am vreun motiv să vă întreb de ea, domnule doctor, a spus ea, dar îi puteai auzi foarte clar durerea din voce. Nu mă puteam abține să nu îmi fie milă pentru ea, măcar un pic. Într-un final m-am uitat la ea și îi puteam simți gelozia, doar din privire. Am venit să vă anunt că plec și să vă dau programul pentru mâine. Aveți o întâlnire cu domnul Zen din New Jersey la nouă, iar restul este scris aici. Vă voi anunța de întâlnire, din nou, mâine, în caz că uitați, a schimbat ea repede subiectul, revenind la tonul dinainte. 

Dar știu că el nu o credea și am o bănuială că și-a dat seama ce simte ea, până în acest moment. 

-Ang-

-Ne vedem mâine, a spus ea cu un zâmbet trist și a aporbat din cap, înțelegător înainte să iasă din cameră. 

Mă simțeam prost. Foarte prost. Știu cum este să vezi persoana pe care o iubești cu altcineva, deci când ea a ieșit pe ușă, am oftat lung. 

-Ar trebui să plec, am borborosit scurt. El era încă cu spatele la mine și puteam simți cum situația devenea ciudată. 

Dar când s-a întors, pe fața lui se putea citi doar tristețe. 

-Nu, nu pleca. Ai nevoie de ajutorul meu, nu-i așa? Îmi pară rău că am încercat să te sărut, a fost foarte nepotrivit din partea mea,a răspuns el, privind podeaua și îndreptându-se spre biroul lui. 

Am aprobat din cap. 

-Acum, unde am rămas?

Harry

Mâna mea continua să bată pe volan, cât timp conduceam. Continuam să privesc telefonul, pentru că speram să fiu sunat, poate să primesc un mesaj, dar nimic. Nu-mi vine să cred că a putut-o încheia, nu așa. Nu cred că ea înțelege că nu o pun pe Talia în fața ei, eu fac doar ceea ce este corect. Dacă ceva i se întâmplă Taliei, este numai vina mea, ea nu înțelege asta. 

Am luat o curbă spre cafenea și am parcat mașina fix în fața ușii. Nici măcar nu m-am obosit să văd dacă am parcat corect. În câteva secunde mi-am luat telefonul și am ieșit din mașină, privind spre ușă în tot acest timp. 

-Talia! am strigat imediat ce am fost înăuntru. Talia, unde ești? 

S-a auzit un mic zgomot și am sărit peste tejghea. 

-Sunt aici, a suspinat ea. 

Am mers după sunet, în celălalt colț al încăperii, în locul unde tot ce era în bucătărie era depozitat. Ea stătea într-un colț, scaunul se afla lângă ea, brațele ei fiin în jurul genunghilor ei. Mâna ei sângera. Am alergat imediat spre ea. 

-Harry, a suspinat ea, când am îngenunchiat lângă ea și mi-a pus o mână în jurul gâtului meu. Eu mi-am încolăcit mâinile în jurul taliei ei și am ridicat-o să o pun în scaunul ei.