A doua șansă

Întâlnire neobișnuită

- Scumpa lui tata, ai fost puternică și trebuie să fi în continuare. Mai ai o a doua șansă, trăiește-o cum nu ai putut în viața asta.
- Cum, cum adică a doua șansă? Nu vreau! Nu mai vreau! M-am săturat, vreau să mă odihnesc, merit măcar atât!
Am început să plâng mai tare și să mă agit. Eram speriată, nu mai vroiam o a doua șansă la viață! Tot ce vreau este să mă odihnesc alături de părinții mei!
- Iubita mea, primești o șansă nouă pentru a-ți trăi cu adevărat viața. Vreau să ști ce înseamnă bucuriile vieții. Ești tânără frumoasa mea fetiță. Îmi spune mama în timp ce mă mângâie pe obraz ca să mă liniștească.
Mă uit la ei cu lacrimi în ochi și observat că încetul cu încetul dispar.
- NU! Vă rog! Nu mă abandonați din nou!
Fără folos, au dispărut, iar totul s-a făcut alb. Am închis ochii din cauza luminii. Când îi deschid din nou observ că sunt într-o pădure.
Unde sunt? Cum am ajuns aici? Trebuia să fiu moartă! Nu mai vreau... nu mai pot! Vă rog! Cineva să mă salveze de o altă viață!
Dintr-odată observ că se mișcă ceva în tufișurile din fața mea. O creatură ce semăna cu un lup mare și negru, dar cu coarne de cerb iese din tufiș mârâind și curgându-i salivă din gură.
- C-ce e asta?
Eram speriată. Nu am mai văzut niciodată așa creatură. Monstrul se uita la mine furios. Dintr-odată a început să fugă spre mine cu intenția de a ataca. Eram pietrificată. Nu știam ce să fac. Tot ce am făcut era să stau nemișcată și să îmi aștept sfârșitul.
Nu credeam că așa se va termina, dar abia aștept să mor.
Am închis ochii și am așteptat momentul decisiv care nu a mai venit. Am auzit un urlet și un lichid ce m-a stropit pe față. Când deschid ochii creatura ce trebuia să îmi pună capăt suferinței, zăcea fără cap lângă mine.
Ce s-a întâmplat? Cum s-a ajuns la asta? Nu! Era șansa mea!
- Hm? O femeie? Ce caută o femeie în mijlocul pădurii plină de monștrii și bestii?
Cine e el? A omorât monstrul acela dintr-o singură lovitură cu sabia aia.
- C-cine ești? Unde sunt? Întreb speriată.
- Ești în pădurea Krimferd. Ce cauți aici? Întreabă bărbatul din fața mea cu un ton rece încât simțeam cum mi se face pielea de găină.
- De ce? De ce m-ai salvat?! Trebuia să mor! Cum... ai...
Când m-am ridicat în picioare să îi cer socoteală am simțit cum amețesc. Totul se făcuse negru. Înainte să ajung din nou pe jos, am simțit cum două brațe puternice mă prind. A fost ultimul lucru ce îl știam înainte să leșin.
...
Încet încep să îmi revin și să îmi deschid ochii. Nu știam unde sunt. Am început să aud niște voci. Am încercat să ascult despre ce vorbesc.
- Deci? Ce are? De ce a leșinat?
- Nu știu majestatea ta. Nu pare să aibă vreo problemă medicală. Consider că din cauza oboselii și șocului pe care la avut în dimineața aceasta, organismul ei a cedat. Dar cu puțină odihnă și o masă bogată în vitamine își va reveni.
- Prea bine, poți pleca.
- Cum doriți majestate.
Vorbesc despre mine? Majestate? Ce naiba se petrece aici?
- Hm? Se pare că te-ai trezit în sfârșit. Spune persoana necunoscută care m-a salvat.
- Unde sunt?
- Ești în palatul meu. Acum că te-ai trezit, ar fi cazul să spui cine ești și ce căutai în pădure?
- Palat?
- Da, palat. Acum vorbește până mai am interes să te ascult.
- ... Haa, sunt Vivien Russell.
- Bine, Vivien Russel. Ai un nume ciudat.
- Ce drăguț ești, ce să zic. Mulțumesc.
- Ce căutai în pădure?
- Nu știu, acolo m-am trezit. Nici nu știam unde sunt.
- Nici nu știu dacă îl pot numi curaj sau nebunie felul tău de a îndrăzni să vorbești cu mine în modul acesta, dar m-ai făcut să fiu intrigat de tine.
- Cum...
- Majestate, sunt Alton, am niște informații pentru dumneavoastră.
Nu am apucat să termin ce am vrut să spun că a bătut cineva la ușă.
- Intră. A îndemnat bărbatul cu care discutam.
Pe ușă a intrat un bărbat înalt, brunet cu părul lung prins în coadă, ochi albaștrii închis cu ochelari și îmbrăcat ciudat.
Acum că stau să mă gândesc, și bărbatul ăsta ce m-a salvat este îmbrăcat ciudat.
- Văd că s-a trezit. Remarcă bărbatul ce tocmai a intrat în cameră.
- Da. Îi puneam niște întrebări. Ce ai aflat?
- Tot ce am aflat e că nu aparține din nici o familie nobilă din regat. Gărzile au spus că nici sătenii din capitală nu știu de nici o persoană care să semene cu ea.
- Stai, te referi la mine? Ai pus pe cineva să caute despre mine?! De ce?! Nici măcar nu te cunosc! Nu mi-ai spus cum te cheamă, dar îți permiți să îți bagi nasul în viața mea!
- Cum îți permiți?! Femeie insolentă! Nu ști în fața cui stai?! Ar trebui să fi onorată și să stai la picioarele majestății sale pentru recunoștință că te-a salvat! Strigă nervos brunetul.
- Te auzi ce vorbești?! Ce majestatea sa!? E un om normal! Nici măcar nu i-am cerut să mă salveze! Speram să mor!
- Excelența voastră, permiteți-mi să chem gărzile.
- Ajunge. Spune în final celălalt, serios.
Mă uit la el și îl analizez mai bine. E mai înalt decât cel care a urlat la mine. Blond cu părul scurt, ochi de culoarea albaștru deschis ca cerul, îmbrăcat ca pe vremea regilor și reginelor.
Totuși arată atrăgător, nu pot să neg asta, dar personalitatea lasă de dorit.
Se apropie de mine serios și cu o voce rece ca gheața îmi spune:
- Ca să îți răspund la întrebarea cine sunt... Mă numesc Karston Oswald Brisian, regele imperiului Kraphon.
Mă uit la el și încerc să asimilez ceea ce mi-a spus. Rege? Imperiul Kraphon? Glumește așai? Într-un final îi răspund.
- Îți bați joc de mine așai?  Regele imperiului Kraphon? N-am auzit de tine, nici de un regat cu numele ăsta. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar s-au întâmplat atâtea de care nici măcar nu ști, sunt obosită, chiar nu am chef de glume de-astea. Îi spun destul de serioasă. În vocea mea se putea înțelege că spun adevărul și că sunt obosită. Tot ce mi-a spus așa zisul rege e prea greu de asimilat. Nu se poate să mă fi reîncarnat într-o altă lume. Nu?
Karston se uită în tăcere la mine, ceea ce mă face să mă simt incomod. În final văd pe chipul lui un zâmbet. Era un zâmbet pe care nu îi puteam înțelege semnificația. De ce zâmbește?
- Bine domnișoară Vivien, mi-ai stârnit interesul, și pot să îți spun cu sinceritate că foarte puțini oameni îmi stârnesc curiozitatea.
- Bine pentru tine presupun. Îi răspund.
-... Alton, cheamă niște servitoare să fie la dispoziția ei și să o pregătească pentru cină diseară.
- Sunteți sigur majestate?
Karston își întoarse puțin privirea serioasă spre el, dar în de ajuns încât să se facă înțeles.
- C-cum doriți sire.
- Ne vedem diseară la cină domnișoară Vivien. Îmi zâmbește arogant și părăsește camera împreună cu celălalt bărbat lăsându-mă singură și confuză.
- Ce tocmai s-a întâmplat aici? Mă întreb în timp ce mă întind în pat din nou.
Peste aproximativ zece minute, ușa de deschide din nou și intră trei femei. Două dintre ele păreau cam de o vârstă cu mine, iar cealaltă părea mai în vârstă puțin. Doamna respectivă își apleacă capul și îmi spune:
- Bună ziua domnișoară Vivien, numele meu este Marta, sunt servitoarea șefă. Dacă aveți nevoie de ceva vă rog să nu ezitați să îmi spuneți. Aceste două fete vor fi servitoarele dumneavoastră. Aceasta este Anne. Femeia arată spre una dintre fete. Era o fată slăbuță, păr castaniu, tunsă scurt și cu pistrui.
- Îmi pare bine să vă întâlnesc domnișoară. Îmi spune serioasă fata în timp ce apleacă capul din respect.
- Iar aceasta este Ivy. Continuă Marta arătând spre cealaltă fată.
Dacă prima era serioasă, aceasta în schimb e energică și cu zâmbetul pe buze.
- Bună ziua domnișoară Vivien! Sunt Ivy! E o onoare să vă întâlnesc!
- B-bună... vă rog să ridicați capul. Nu sunt obișnuită cu așa ceva.
-... Mulțumim domnișoară. Am să le las pe fete să vă ajute. Vă rog să nu ezitați să le puneți la lucru. Atunci, cu acordul dumneavoastră am să mă retrag ca să puteți să vă pregătiți.
-... Sigur... Marta.
Marta s-a retras rămânând doar eu cu cele două fete.
- Domnișoară Vivien, am să vă pregătesc baia! Ce esență preferați pentru baie? Aș recomanda lavanda pentru relaxare.
- Ă, sigur, cum zici tu.
- Perfect! Acum mă și apuc de lucru!
- Între timp am să vă ajut să vă pregătiți pentru baie. Anne a spus, în timp ce Ivy a mers să pregătească baia.
- Nu e nevoie Anne, mă descurc și singură.
- Îmi cer scuze domnișoară, dar sunt ordinele înălțimii sale.
Nu din nou el!
- Haha, okay... dacă ,,înălțimea sa’’ a spus așa... așa facem.
- În regulă, vă rog să mă scuzați.
Anne s-a apropiat de mine și m-a ajutat să mă dezbrac, în timp ce Ivy mă anunță că baia e pregătită. Ivy m-a spălat, deși i-am spus că mă descurc singură, dar nu am avut cu cine vorbi ca în cazul Annei. Spre deosebire de ea, Ivy avea părul lung, ondulat și negru. După ce am terminat să mă spăl, Anne a pregătit o rochie albastră decorată cu funde, o pereche de cercei și tocuri, toate de aceași culoare. Păreau scumpe și nu eram obișnuită cu astfel de ținute. M-au ajutat să mă îmbrac și le-am rugat să îmi spună despre Karston.