A doua șansă

O familie fericită

Ducele a fost dus în temniță așa cum a poruncit regele. După scena făcută de duce, Karston a mers înapoi în camera reginei să vadă cum se simte. Ajuns acolo, și-a dat seama că înăuntru e agitație mare. A crezut că s-a întâmplat ceva rău cu regina cât timp el se ocupa de cealaltă problemă. A intrat într-un suflet în cameră, dându-i pe toți la o parte ca să o poată vedea. Sufletul a început să i se vindece când a văzut-o că și-a deschis ochii și se uita la el. Încă palidă și fără putere, aceasta a început să plângă, crezând că visează din nou, iar cu lacrimile care-i curgeau din ce în ce mai tare a întrebat:
- Am murit în sfârșit?
- Cum să mori Vivien? Ești vie, cât de poate de vie.
- ...Dar, soțul meu e... mort.
Auzind-o, regelui i s-a strâns inima. I-a spus că nu a murit și că e în fața lui.
- Uite, sunt chiar eu, sunt viu scumpa mea Vivien.
I-a luat mâna, sărutând-o. Senzația atingerii buzelor lui pe piele a fost ceea ce reginei îi era dor de atâta timp. Se simțea atât de real încât a vrut să confirme că într-adevăr e el, așa că a încercat să se ridice, însă din cauză că era atât de slăbită nu putea să o facă. Regele îi spunea să se liniștească și să nu se obosească prea tare, deoarece el nu va pleca de lângă ea din nou. Încercând să se dezmeticească și-a adus aminte de copii.
- C-Copiii... mei. Unde sunt copiii mei?!
- Vivi, bebelușii sunt bine, uite.
Karston, a luat bebelușii în brațe și i-a dus la mama lor. Ea era atât de fericită să știe că a reușit să ducă sarcina la bun sfârșit, încât a încept să plângă din nou.
- Bebelușii mei, suflețelele lui mama, sunteți bine.
- Așa e regina mea frumoasă, sunt bine, eu sunt bine și acum și tu vei fi bine; îți promit asta. Acum nu voi mai pleca de lângă voi trei și o să vă protejez mereu, așa că fă-te bine cât mai repede. Toți trei avem nevoie de tine.
- Karston, te implor spune-mi că nu visez. Spune-mi că ești viu, că putem fi o familie adevărată.
- Sunt viu draga mea, de câte ori să mă repet.
- De un milion de ori dacă e cazul.
- Am o idee mai bună. Toată lumea să iasă acum.
La porunca regelui, toți au plecat din cameră lăsând familia împreună. Regele i-a zâmbit și a sărutat-o. Atâtea emoții care așteptau să iasă afară, emoții care stăteau închise în amândoi și care le încălzeau sufletele în momentul reîntâlnirii.
După o săptămână de tratament primit de Tahiel, regina a început să se simtă mai bine. A reușit în sfârșit să stea în picioare și chiar să facă câțiva pași. Regele era iritat de prezenta episcopului la palat. Nu suporta să-l vadă în fiecare zi aproape de regina lui, iar cel irita cel mai mult era faptul că Vivien se comporta prietenos cu el și nu înțelegea de ce. Când a auzit că acum e bine și nu mai are nevoie de îngrijiri, a fost fericit din mai multe motive, iar unul dintre ele era că în sfârșit nu-l va mai vedea pe episcop, sau cel puțin asta a crezut. Cum treceau zilele, Vivien era din ce în ce mai plină de viață. Se putea ocupa acum în totalitate de îngrijirile celor doi copii ai lor. Au decis împreună că pe prinți îi vor chema Elian și Leonard. Cei doi erau atât de cuminți de când erau mici. A urmat o perioadă grea pentru cuplul regal. Cei doi trebuia să se ocupe de restaurarea regatului și de ajutoarele pentru sătenii afectați de război. În puținul timp pe care îl aveau pentru ei, amândoi aveau grijă de copii cu rândul. Vivien a fost surprinsă cât de activ era soțul ei în creșterea și educarea fiilor lor.
Iar așa au trecut aproape șase ani. Regele și regina în timpul acesta au reușit să pună regatul în gloria de odinioară. S-au confruntat cu multe greutăți, dar mereu au trecut peste ele împreună. Vivien și-a ținut cuvântul de a desființa sclavia, deși a fost o luptă grea din cauza gândirii deja formate a multor oameni. În ceea ce-l privește pe Tahiel, acesta i-a confesat sentimentele lui către Vivien, însă cum se aștepta până și el, a fost refuzat, dar regina a vrut să rămână prieteni, nu vroia să piardă o relație așa frumoasă. Acesta cu reținere a acceptat. Chiar dacă au fost singuri cei doi atunci, informația nu a întârziat să ajungă și la rege. Auzind ce s-a întâmplat, a fost foarte nervos. Vivien s-a chinuit mult să-și oprească soțul din a nu-l omorî pe Tahiel. Ziua aceea nu o va uita nici unul dintre ei, dar în final a ieșit totul bine. 
Într-o zi, regina stătea în pavilionul din grădină și savura pauza de la muncă cu o ceașcă de ceai.
- Anne cum decurg pregătirile pentru ziua de naștere a prinților?
- Totul decurge bine majestate ta. Toate decorațiunile cerute au ajuns și deja se ornează sala de bal. 
- Foarte bine. Nu-mi vine să cred că deja au trecut aproape șase ani. Așa repede a trecut timpul.
- Într-adevăr așa este. Majestate, imediat trebuie să ajungă ducesa de Almiond ca să discutați despre afacerea cu plante medicinale. Ar trebui...
- Mami! Mami!
- Și gata liniștea mea.
Elian a fugit plângând spre mama ei. Văzând că plânge, Vivien l-a luat în brațe liniștindu-l și întrebând ce s-a întâmplat.
- Leonard a fost rău! M-a speriat cu un șarpe fals!
- Mami, minte. Nu-i adevărat!
- Gata, gata frumosul meu soare. Mami e aici, nu are de ce să-ți fie frică. Leo, ce ți-am spus eu să nu-i mai faci farse răutăcioase fratelui tău?
- Dar mami! Să-i fi văzut fața, a fost amuzant!
- Leonard.
- ...Scuze mami.
- Nu mie trebuie să-mi ceri scuze.
- ...Scuze Elian. Promit că nu mai fac.
Vivien i-a zâmbit.
- Vino aici drăgălașul meu.
Tristețea băiețelului a dispărut atât de repede pe cât a și apărut. A fugit și a sărit în brațele mamei ei, îmbrățișând-o. 
- Trebuie să vă înțelegeți unu cu celălalt. Sunteți frați, v-am mai spus de atâtea ori.
- Știm mami. Promitem că o să fim cuminți!
- Așa vă vreau. Acum haideți, vreți să o vedeți pe mătușa Eleonora și William?
- Da!
Cei doi entuziasmați au coborât din brațele mamei lor și fiecare a luat-o de o mână, ducând-o în sala de așteptare unde mereu ducesa și William îi așteptau. Ajunși, gemenii au mers împreună cu William să se joace în grădină, în timp ce ducesa și regina discutau despre afacerea pe care au deschis-o cu plante medicinale. Vivien era mereu preocupată de poporul ei și vroia să-i ajute. Știa că farmaciile nu existau și fiecare își luau plante cu foarte mari sacrificii pentru a se putea trata datorită prețului ridicat, așa că Vivien a implementat așa zisele farmacii care se găseau la aproape orice colț de stradă în lumea de unde venea ea.  A adoptat un program de cultivare în mai multe regiuni din regat. Plantele acum erau în abundență, facilitând comercializarea medicamentelor. După ce au văzut rapoartele favorabile, cele două erau satisfăcute de munca depusă.
- Acum că am terminat  ar trebui să mergem să vedem ce fac băiețeii.
- Genială idee. Sper că nu au intrat iarăși în ceva bucluc.
Cele două au mers în grădină și i-au văzut pe cei trei jucându-se leapșa, supravegheați de servitoare.
- William! Haide, e timpul să plecăm acasă! Tatăl tău ne așteaptă!
- Of mama, dar vreau să mă mai joc.
- Poți veni oricând dorești în vizită pentru joacă William.
- Serios? Mulțumesc mătușă Vivien!
Ducesa și fiul ei și-au luat rămas bun și au plecat. Gemenii au fugit la mama ei îmbrățișând-o fericiți.
- Hmm, cred că tatăl vostru ar trebui să fi terminat ședința cu ducele Dellmore. Ce spuneți să mergem la el și să-i facem o surpriză?
- Da!
- În regulă atunci, să mergem.
Elian a luat-o de mâna dreaptă, iar Leonard de cealaltă, mergând împreună în biroul regelui. Au bătut la ușă, iar când au auzit că pot intra, cei doi băieți au intrat în fugă pe ușă și au sărit direct în brațele tatălui lor, luându-l prin surprindere.
- Elian, Leonard, ce faceți aici?
- M-am gândit să petrecem puțin timp în familie așa că ți-am făcut o surpriză.
- Vivi.
- Tati, tati! te-am surprins așai?!
- Phahaha, sigur că da viteazul meu Leonard! Mă bucur să vă văd, simt că acum am din nou energie.
- Tati, tati! Haide să bem suc! Vremea e frumoasă afară!
- Bine Elian, soarele lui tati.
Regele și-a luat copiii în brațe, iar împreună cu regina lui s-au îndreptat spre grădină unde au petrecut timpul ca o familie.
Săptămâna a trecut repede, iar ziua celor doi prințișori a venit. Era mare sărbătoare la palat. Cei doi au împlinit șase ani. În ziua aceia, cadourile erau o grămadă ca în fiecare an, însă cel mai important și așteptat cadou de către ei, era de cel de la părinții lor, care le-au spus că vor pleca într-o vacanță doar ei patru. Băieții erau foarte fericiți fiind prima lor vacanță în familie. Cuplului regal i-a fost frică să îi expună la lumea din exteriorul palatului pentru siguranța lor, dar acum au decis că e cazul să facă și acest pas, în plus era o fereastră de scăpare de la atâta muncă pe care cei doi o aveau. A venit timpul ca cei doi să se relaxeze împreună cu copiii lor.
Următoarea zi după petrecerea zilei de naștere a gemenilor, cei patru își făceau bagajele pentru vacanță. Au decis să meargă în regiunea nordică la munte. Acolo familia regală deținea o vilă, unde pe parcursul vacanței au stat. Cu ei au mers Anne, Ivy și câțiva cavaleri, printre care și Maximilian. 
- Mami, tati, uite! Strălucește!
- Într-adevăr așa este. Lacul e strălucitor astăzi.
- Vremea ține cu noi aparent. E numai bună pentru o plimbare cu barca.
Familia regală a avut o vacanță de vis. În ultima noapte, au decis să privească stelele împreună.
- Băieți, vedeți steaua aceia strălucitoare de pe cer?
- Da, ce-i cu ea tati?
- Se numește steaua Vivi. I-am făcut-o cadou mamei voastre de ziua ei acum mult timp.
- Uau!
- Nu-mi vine să cred că deja a trecut atâta timp.
După puțin timp, cuplul a observat că băieții au adormit. Regele i-a luat cu atenție ca să nu-i trezească și i-a dus în camerele lor punându-i în pat, iar cei doi au mers la ei în cameră, deschizând o sticlă de vin și savurând-o împreună.
- Nu-mi vine să cred că au trecut atâția ani de când ne-am întâlnit. Parcă ieri m-ai găsit în pădurea aia și m-ai dus la palat. Nu credeam că o să pot să iubesc un idiot ca tine, dar aparent ești cel mai incredibil om și cea mai frumoasă coincidență din viața mea. Am ce-a mai minunată familie din lume. Mulțumesc că mi s-a dat o a doua șansă. Te iubesc Karston.