A doua șansă

Salvare

- Derrick, vreau să conduci un contraatac dacă va fi cazul.
- Ești sigur că vrei să faci asta? Nu ști dacă chiar va face schimb cu ea.
- Trebuie să încerc Derrick, o iubesc! Ai lăsat-o pe Eleonora dacă ar fi răpită?
- Niciodată. Mi-aș da viața pentru ea, e iubirea vieții mele și viitoarea mea soție.
- Acum înțelegi?
-... În regulă, o să pregătesc câțiva magi. Trebuie să dai ordinul de atac doar.
- Mersi, ești cu adevărat un prieten bun.
S-au făcut toate pregătirile pentru salvarea lui Vivien. Ducele de Almiond împreună cu câțiva magi au așteptat ascunși în locația specificată în bilet. Căpitanul gărzii imperiale împreună cu câțiva soldați erau pregătiți să intervină în caz că lucrurile se complicau. La asfințit regele era deja în locul menționat. De nicăieri a apărut un om într-o pelerină cu glugă. Ce i-a atras atenția nu a fost el ci persoana pe care vroia cu disperare să o aibă din nou lângă el.
- Vivien!
- Nu te aude, acum doarme. Dacă o vrei facem schimb.
- Ce i-ai făcut nenorocitule?! Vivien trezește-te!
- Of, degeaba te chinui, nu se va trezi, doar dacă vreau eu. Haide în locul ei și rup vraja.
- Bine, dar dă-i drumul și rupe vraja aia nenorocită.
- Promit.
Karston nu avea de ales decât să o înlocuiască. Nu îi păsa ce i se întâmplă lui cât timp ea e în siguranță. S-a îndreptat încet spre el, dar l-a oprit comentariul lui.
- A, și apropo, gărzile tale ar face bine să nu intervină, la fel și magii altfel fata moare.
- Cum? De unde știe?
- Acum haide odată n-am toată ziua.
- Tsk.
A ajuns lângă bărbatul cu pelerină, iar acesta a aruncat-o pe Vivien încât s-a lovit de un perete. Asta l-a înfuriat pe Karston, iar negru de furie, l-a prins pe mag de gât înainte ca acesta să poată reacționa. În două secunde o vrajă de imobilitate a fost pusă pe individ. Gărzile au ieșit din ascunziș și l-au încolțit. Carlton a fugit spre Vivien să verifice dacă e bine după impactul ce l-a avut cu peretele.
Între timp Karston nervos și-a pierdut rațiunea și a început să îl bată pe bărbat. Gărzile de abia au reușit să-l rețină din a nu-l omorî.
- Dați-mi drumul! Îl omor!
- Karston! Încetează! Vivien e în pericol!
Vorbele ducelui la făcut să se oprească. Și-a dat seama ce făcea. S-a întors și a fugit glonț la ea. A luat-o în brațe și s-a uitat la ea. Nu îi venea să creadă în ce stadiu a ajuns, toată era plină de răni, de la cap până la picioare, iar unele dintre ele erau și infectate. Ce îl speria cel mai tare era că nu o putea trezi.
- V-Vivi...
- Karston adună-te! Trebuie să o vadă un doctor imediat!
Derrick i-a dat o palmă ca să își revină; aparent a funcționat pentru că în secunda următoare s-a oprit din plâns a luat-o în brațe, s-a urcat pe cal și a galopat cât de repede la palat.
- Rezistă iubirea mea, te vei face bine... sunt aici.
Când a ajuns a fost întâmpinat de servitori și de doctor care i-au oferit primul ajutor de îndată. Starea ei era critică. Doctorul s-a chinuit cinci ore să o salveze.
- Înălțimea voastră, trebuie să fiu sincer... starea ei e critică. Am reușit să îi salvez mâna dreaptă, dar nu o va mai putea folosi, asta dacă...
- Dacă ce doctore? Spune!
-... Dacă supraviețuiește peste noaptea asta.
- C-cum? Ești cel mai bun medic din regat! Ai face bine să faci tot ce se poate să o salvezi!
- D-dar majestate! Infecția e deja răspândită prin corp. I-am administrat ser puternic pentru infecție, dar nu știu dacă va merge. I-a perforat nervul și osul de la mână, nu o va mai putea folosi, are febră foarte mare din cauza infecției. Depinde doar de ea acum să lupte. Ce e foarte ciudat e că parcă nu simte nimic. Nu are nici-o reacție deșii durerile sunt imense și nu știu cauza.
- Majestate, liniștește-te, doctorul a făcut tot ce a putut. Ai încredere în ea, se va face bine.
- Derrick. Tsk, fi pe fază în caz că starea ei se schimbă doctore.
- Desigur înălțimea voastră.
Doctorul a plecat încât să îi lase pe cei doi singuri să discute.
- Nu cred că e cel mai bun moment de a-ți spune, dar cred că ar trebui să ști.
- Ce mai e acum?
- Pot simți magie neagră venind de la ea.
- Ce? Cum e posibil? Vivien nu are mană destulă pentru a folosim magia.
- Știu, de-asta e ciudat, dar îți garantez că e magie neagră. Trebuie să văd ce vrajă au folosit, dar nu pot până nu trece de starea asta. Am contactat deja un mag specializat pe vrăji de vindecare, va ajunge imediat. Sper să reziste până ajunge.
- Va rezista cu siguranță. Nu va renunța, nu poate să o facă, nu o v-oi lăsa.
Karston s-a așezat pe scaun lângă patul ei și a luat-o de mâna bandajată și a sărutat-o cu multă dragoste. Se vedea că e disperat să nu o piardă. Numai gândul că nu poate face nimic pentru ea acum îl consuma pe dinăuntru. Servitoarele îi tot schimbau compresele cu apă din cauza febrei mari. În acest timp ducele de Almiond a mers să se întâlnească pe drum cu magul care folosește vrăjile de vindecare. După aproximativ o oră cei doi au ajuns, iar magul a încercat cât de mult posibil să o salveze.
- Am făcut tot ce am putut. Am anihilat infecția din corp, iar rana de la cap și de pe corp le-am vindecat. Din păcate vor rămâne cicatrici, în ceea ce privește mâna... nu am putut face multe. Am putut să folosesc apă sfântă cu o magie divină, dar nu am reușit să vindec tot, doar de la umăr până la cot. Mai jos e imposibil... nu va mai putea folosi mâna dreaptă niciodată. Îmi pare nespus de rău majestate.
- O să văd cum o să îi dau vestea, ce contează acum e că viața ei nu mai e în pericol. Mulțumesc pentru că i-ai salvat viața, cu siguranță o să fi bine răsplătit pentru asta.
- Poți pleca să te odihnești Wayne, ai fost de mare ajutor, știam că mă pot baza pe tine.
- A fost onoarea mea duce, mă bucur că am putut fi de ajutor și sper să se facă bine.
Wayne a plecat, lăsându-l pe rege și duce singuri cu Vivien care încă nu se trezea, ceea ce îl făcea pe Karston să se îngrijoreze din ce în ce mai tare.
- Ce să fac Derrick? Când nu știu cum să o ajut mă simt disperat. Pentru prima dată în viață mi-e frică.
- Tu chiar o iubești dacă poți spune că ți-e frică.
- O iubesc cu toată inima.
- O să se trezească și o să putem vedea cum să scăpăm de magia aia.
Frica regelui s-a transformat în coșmar când a trecut deja o săptămână și iubita ei nu dădea semne că s-ar trezi, asta l-a făcut pe rege să își pericliteze îndatoririle regale. În fiecare zi Karston era în camera lui Vivien, spunându-i mereu cât de mult o iubește și o implora să se trezească. Dar parcă totul era împotriva lui, Vivien nu se trezea, doctorii și magii nu mai știau ce leacuri și vrăji să folosească ca să o trezească. Și așa a trecut o lună, o lună în care starea ei fizică era deja precară chiar dacă rănile s-au vindecat, au rămas cicatrici adânci și se vedea pe ea cât de slabă a ajuns. Medicii i-au spus regelui cu frică că dacă nu se trezește în săptămâna care urmează, șansele ca ea să o mai facă erau aproape nule. Karston auzind diagnosticul doctorilor s-a închis în cameră și a continuat cu disperare să o facă să se trezească. Ducele de Almiond a venit aproape în fiecare zi ca să încerce să rupă vraja, dar nici-un rezultat. În ceea ce privește magul care a adus-o în starea asta, nu a spus nimic până când după două zile de la incident a fost găsit mort, motivul fiind otrăvirea, știa că cineva îl ajutase, dar nu știa cine și oricât încerca nu reușea să afle.
Au trecut cinci zile de când medicii i-au dau vestea. După atâta timp deja nu o mai recunoștea, îl durea atât de tare sufletul când se uita mereu la ea. În ziua aceea ducele a venit din nou, de data asta cu speranțe că a găsit o cale de a rupe vraja.
- Am călătorit până la conacul unde bunicul meu locuia cu speranța că prin pergamentele lui o să găsesc un indiciu, întâmplător am dat peste un jurnal în care descrie vrăjile făcute prin intermediul magiei negre și cum poți rupe unele dintre ele. Din fericire am aflat ce vrajă a fost făcută pe ea și cum o putem rupe.
- Vorbești serios Derrick?
- Da. Nu vreau să îți dau speranțe deșarte, dar merită să încercăm.
- Acum, Derrick, rupe vraja acum!
- Dă-te la o parte Karston.
Ducele de Almiond a făcut o incantație. În jurul ei a apărut un cerc de magie care a cuprins-o toată cu o lumină galbenă. După puțin timp lumina a dispărut, iar incantația s-a terminat, însă nici-un semn de schimbare din partea ei.
- Nu înțeleg, ar fi trebuit să meargă.
- Derrick, mai încearcă.
- Trebuie să mai verific încă odată pergamentele, mai încerc. Tu ar trebui să te odihnești arăți ca un cadavru ambulant.
- Nu pot să mă dorm până nu se trezește ea.
- Karston arăți oribil, am auzit că nici nu îți iei îndatoririle în serios acum. Crezi că Vivien s-ar bucura să te vadă așa? Nu rezolvi nimic acum dacă ești încăpățânat. Voi veni mâine și promit că o să rup vraja.
După multe încercări ducele a reușit să îl convingă să se odihnească și să își reia îndatoririle regale.
În dimineața următoare, servitoarea care avea grijă de dimineață de Vivien a fugit agitată în căutarea regelui, iar în final a dat de el în biroul lui lucrând la documentele care s-a adunat până acum.
- Majestate! Veniți repede, domnișoara Vivien...