A doua șansă

Ajutor în economie

- Vorbește odată, spune de ce?!
- ...Am făcut totul pentru tine sire.
- Pentru mine? Vrei să cred că ai otrăvit persoana cea mai importantă din viața mea, femeia care mă face fericit doar pentru bine meu? Te auzi ce vorbești?
- ...Femeia aceia nu e potrivită pentru dumneavoastră. Va fermecat cu corpul ei și va făcut să nu gândiți limpede. E un demon. Trebuia să fac ceva în privința asta.
- AJUNGE!
Regele i-a dat un pumn în față căzând jos.
- Nu îți voi mai permite să te apropii vreodată de Vivien. Nici tu, nici familia Lefebvre. Îți promit asta.
Regele a ieșit din încăpere, mergând în celula unde se afla ducele Lefebvre și fiica acestuia. Când cei doi l-au văzut au căzut la picioarele lui, implorând milă.
- Milă? Acum cereți milă? După ce regina mea a suferit atât și era să moară? Acum vreți milă?! Duce, familia ta va fi ștearsă din istoria regatului, iar sentința voastră e moartea. O să vă fac să suferiți cum a suferit și Vivien. Să vă pregătiți numai.
Între timp, Vivien a fos anunțată că ducesa de Almiond a ajuns la palat împreună cu fiul ei. Fiind fericită de primirea vestei aceasta a mers numaidecât să îi întâmpine.
- Mă bucur că ești bine Vivien. Când ni s-a spus că ceaiul întradevăr era otrăvit mi-a fost frică... mi-a fost frică că o să crezi că eu am fost de vină, mi-a fost frică că nu o să mai vrei să fim prietene.
- Eleonora, cum să crezi așa ceva? Ești prietena mea dragă. Ești prima prietenă pe care mi-am făcut-o de când am ajuns aici. Te voi considera mereu așa!
- Mulțumesc Vivien, mulțumesc! Îmi pare nespus de rău de cele întâmplate, putea ieși o adevărată tragedie dacă beiai din ceaiul acela. Trebuia să fiu mai atentă.
- ...Dar nu s-a întâmplat nimic, nu trebuie să-ți faci griji. Lăsând asta la o parte, ce mai face nepoțelul meu?
- Bine. E neastâmpărat ca tatăl lui. Vrei să îl ți în brațe?
- Dacă mă lași.
- Bineînțeles!
Eleonora s-a ridicat și l-a pus pe micuț în brațele lui Vivien. William a zâmbit la ea și a prins-o de haine.
- Uite ce te iubește, nici nu vrea să-ți de-a drumul.
- Și eu îl iubesc tare mult. Sper să se înțeleagă bine cu copilul meu.
- Cu siguranță așa va fi, așa că grăbeștete să aibă cu cine să se joace.
- Sper că va veni și timpul acela. Acum trebuie să fac pregătirile pentru petrecerea de logodnă. Dacă nu e prea mare deranjul, crezi că mă poți ajuta. Nu am mai organizat așa ceva. De unde vin eu nu se face, doar petrecerea de nuntă efectivă.
- Sigur că da! Cu cea mai mare plăcere! Când te-ai gândit că vrei să fie?
- Karston a spus cât mai repede.
- Hmm într-o săptămână dacă ne punem pe treabă cred că reușim. Ce spui?
- Sigur, e perfect.
- În regulă atunci. Mâine voi veni după tine să facem cumpărături. Trebuie să plec. Cred că soțul meu se învârte iar prin cameră nerăbdător să ajungem.
- Hahaha, se vede că vă iubește mult.
- Da. Am fost norocoasă că m-am căsătorit din dragoste.
Eleonora împreună cu fiul ei și-au luat rămas bun și au plecat. Ziua respectivă a trecut repede. Cuplul au luat cina împreună și au mers în cameră să doarmă. Dimineața, Vivien i-a spus că o să iasă în oraș cu Eleonora să cumpere tot ce e nevoie pentru petrecerea de logodnă.  Și-a cerut scuze că nu poate să o însoțească el, dar avea atât de multe de făcut încât de abia își făcea timp să ia masa împreună.
Ca de fiecare dată a fost însoțită de câteva gărzi. Aproape toată ziua cele două au fost la cumpărături. Aveau multe de făcut așa că nu au pierdut vremea. Soarele deja începea să apună, așa că au decis să continue ziua următoare cu pregătirile. Când a ajuns la palat a mers să discute cu logodnicul ei despre pregătiri. L-a găsit în biroul lui înconjurat de mormane de documente care s-au tot adunat. Vivien era îngrijorată pentru el deoarece deja avea cearcăne și era puțin palid. Știa că nu doarme suficient. Mereu ajungea după ce dormea ea și pleca înainte să se trezească. Dat fiind faptul că nu mai are consilier care să-l ajute, totul trebuia să-l facă singur.
- Dragule, ar trebui să faci o pauză. Uite cu arăți. Ai cearcăne cum nu dormi suficient și ești palid cum nu mănânci doar pe fugă. Îmi fac griji pentru tine.
- Sunt bine Vivien. Sunt doar puțin obosit.
- Nu mă minți Karston, crezi că nu-mi dau seama că dormi puțin și în rest doar muncești? De abia te atingi de mâncare la cină. Te rog fă o pauză.
- Haa, nu pot Vivien. Am foarte mult de lucru.
- Nici acum nu ai găsit un înlocuitor?
- Nu. Am dat știre, dar deocamdată nimic.
- Pot să te ajut cu ceva? Orice, doar să știu că te odihnești puțin.
- Mulțumesc draga mea, dar nu ai cu ce să mă ajuți. Mai importat, ar trebui să te odihnești. Știu că ai mers cu ducesa de Almiond să faci cumpărături pentru petrecere, însă nu uita că trebuie să te odihnești.
- Știu, sunt bine nu te stresa. Haide te rog, imediat e timpul pentru cină și vreau să te odihnești după. O să-ți fac un masaj.
- Sună foarte tentant... în regulă, nu vreau să te îngrijorezi pentru mine.
- Asta-mi place să aud. Haide imediat e gata cina. Am pregătit o surpriză.
- O surpriză? Dacă e ca cea de rândul trecut putem să trecem peste cină.
- Haha ce să zic. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu e o surpriză ca cea rândul trecut. E diferit.
- Hmm, înțeleg. Acum sunt curios.
Vivien i-a zâmbit și la luat de mână, îndreptându-se spre sala de mese. Au luat împreună cina și s-au retras în camera lui. Vivien i-a spus să se schimbe și să se facă comod. Urmând ordinele, Karston s-a schimbat în haine comode și s-a întins în pat, iar Vivien a început să-i facă masaj.
- Cum e?
- Foarte bine. Ești incredibilă draga mea.
- Mă bucur că-ți place... Karston?
- Da, ce e?
- Vreau să te ajut cu îndatoririle regale. Ai atât de mult de lucru încât mi-e frică că o să te îmbolnăvești și nu-mi doresc asta. Te implor lasă-mă să te ajut. Am studiat economia și promovarea. Nu am cunoștințe politice, dar am înțeles că ai mare nevoie de cineva pe postul ăla. Măcar lasă-mă să văd despre ce-i vorba.
- Vivien nu vreau să te obosești. Întradevăr, Alton se ocupa de partea de gestiune a regatului și cum acum nu mai e, trebuie să mă ocup eu, dar e doar temporar nu-ți bate capul cu asta.
- Karston, am muncit până am putut, înțelege că vreau să te ajut!
- Ha, în regulă, în regulă; cu o condiție.
- Care?
- Să nu exagerezi.
- Bine s-a făcut. În sfârșit! Acum stai potolit, n-am terminat.
Regele a râs și a stat nemișcat, bucurându-se în continuare de masaj. După ce a terminat, Vivien l-a dus pe balcon, unde îi aștepta, o sticlă de vin și niște gustări.
- Surpriză!
Karston era uimit. Nu se aștepta la așa ceva, i-a mulțumit și a sărutat-o. Cei doi au profitat la maxim de prezența fiecăruia împreună cu un pahar de vin lângă. În dimineața următoare, majordomul șef a venit după Vivien să o ducă în biroul unde va lucra. Aceasta era fericită că poate să își ajute iubitul măcar puțin ca să se poată odihni. S-a uitat pe situația economică a regatului și a fost puțin îngrijorată de cum decurgea tot. A observat că erau goluri în buget și trebuia să vadă de unde vine. A observat că taxele pe care cetățenii trebuiau să le plătească erau foarte mari, iar de aici a tras concluzia situației pe care a văzut-o mereu în unele zone din oraș. Știa că trebuie să găsească o cale. Vroia să-i ajute pe oamenii ce trăiau aici. A verificat fiecare familie de nobili . Credea că undeva e ceva ce i-a scăpat, și așa a și fost. A ajuns să verifice familia Lefebvre. A văzut că conducea mai multe afaceri, dar una aparte i-a atras atenția.
- Sclavi? Cum adică face trafic cu sclavi?!
- Afacerea cu sclavi este legală în regat domnișoară.
- Nu se poate așa ceva... n-are cum. Nu e normal! Mă tot uit peste foile astea și văd că nu a înregistrat câștigurile în ultimii trei ani! Cum se poate ca nimeni să nu observe asta?!
- D-Domnișoară, consilierul Alton se ocupa de gestionarea economică a regatului.
- Alton... De ce nu mă miră. Bine că taxele oamenilor de rând sunt uriașe și el se îmbogățește pe seama lor. Și cel mai rău e că făcea bani vânzând oameni. Așa ceva nu există. Nu, nu va mai exista așa ceva după ce devin regină. Și de îmi va lua o viață să scap oamenii aceia săraci de scavie.
- ...Domnișoară.
- Domnișoară Vivien! A sosit ducesa de Almiond!
- Ivy, spune-i să vină aici.
- Sigur!
Ivy cea entuziasmată ca de obicei a plecat după ducesă. La scurt timp, a intrat Eleonora. A rămas surprinsă să audă că se ocupă acum de economia și gestiunea regatului.
- Nu știam că ai cunoștințe în domeniul ăsta Vivien.
- Am studiat economia și promovarea. Am vrut neapărat să-l ajut pe Karston, e foarte obosit. Scuze că nu am apucat să te anunț, a fost pe repede înainte.
- Nici-o problemă dragă. Oricum mai avem doar puțin cu planificarea. Dacă vrei chem cel mai bun boutique din regat să-ți facă rochia și mai rămâne doar mâncarea, băutura și invitațiile.
- Aș fi recunoscătoare.
- Așa rămâne atunci, dar ești bine? Te văd puțin abătută.
- Eleonora, cum să existe sclavie? Trafic de scavi. Cum?
- Vivien, sclavia a fost din totdeauna, e ceva legal. Nu sunt susținătoare, nu mă înțelege greșit, dar e ceva normal.
- Normal? Nu e deloc normal Eleonora. Nu-i normal!  V-oi schimba asta cu siguranță.
- Ar fi frumos dacă ar fi simplu. Nimeni nu s-a gândit la asta.
- Eu o fac. Și dacă îmi va lua o viață, nu mă las până nu reușesc.
- Mă bucur să aud asta Vivien. Mă duc să chem croitoarea. Revin imediat.
- Sigur, mulțumesc.
Trebuie să vorbesc cu Karston despre asta.
A mai lucrat puțin și croitoreasa a ajuns ca să-i ia măsurile. Anne, la rugămintea lui Vivien a mers să-l anunțe pe rege că a ajuns croitoreasa și e așteptat să-i ia și lui măsurile. A lăsat de o parte munca și a mers în camera unde se afla iubita lui și ducesa.
- Dragule, haide trebuie să-ți ia măsurile. Am ales modelul, sper să-ți placă.
- Sigur, acum.
Ducesa și servitoarele au ieșit până i-a luat măsurile. În tot acest timp, regele a observat că iubita lui e prea serioasă și tăcură.
- Poți pleca. Vivi, ce s-a întâmplat?
- ...Trebuie să vorbim.