A doua șansă

Din rău în mai rău

- C-Ce? Nu... nu... nu se poate să fie adevărat! Nu Karston! Nu are cum! Minți!
- M-Majestate, calmați-vă!
- NU ARE CUM SĂ FIE MORT! NU KARSTON! NU! Ah!
- Majestate!
- Majestate ești bine?!
Din cauza șocului, Vivien a căzut din picioare și a leșinat în brațele lui Tahiel. Dintr-odată acesta a simțit un amestec de energie care l-a alarmat.
- Nu se poate... Majestate! Trezește-te!
Ivy a fugit după medic, în timp ce Tahiel a luat-o pe sus și a pus-o în pat. Acesta a început să-i regleze fluxul de energie și i-a purificat corpul încât copiii ei să nu fie în pericol. Maximilian era îngrijorat pentru regină încât nu a părăsit-o nici o secundă. Medicul a ajung repede și i-a acordat primul ajutor. Datorită lui Tahiel, s-a evitat o catastrofă, însă corpul ei a devenit și mai firav de la ultimul control, ceea ce l-a îngrijorat pe medic și pe ceilalți din cameră. I-a lăsat niște suplimente și vitamine care să o ajute să-și revină și să nu-i afecteze pe copiii din pântecul ei. Vivien a fost inconștientă până următoarea zi, când încet a început să-și deschidă ochii. Se simțea extenuată și nu înțelegea ce se întâmplă. Încetul cu încetul a început să-și amintească ce s-a întâmplat. Și-a amintit cum una dintre gărzi i-a dat vestea că soțul ei a murit în război. Amintindu-și asta a plâns și a strigat din nou, făcând ca toți să intre în cameră speriați.
- Majestate! V-ați trezit! Slavă cerului!
- Nu se poate... Anne, spune-mi că am visat. Spune-mi că am avut un coșmar!
- ...Îmi pare rău.
- Nu... nu! Karston! Oricine doar nu tu! Mai bine muream eu decât tu!
- Majestate calmați-vă! Cum să spuneți așa ceva?! Acum mai mult ca oricând trebuie să fiți puternică! Pentru copiii dumneavoastră! Pentru răposatul rege!
- Nu are cum să fie mort. Trebuie să mă duc să-l caut. Mi-a promis că se întoarce la mine! Trebuie... trebuie să-i spun că-i port în pântec copiii! Nu pot să las să se termine așa!
- Majestate vă implor liniștiți-vă.
- Majestate, mă bucur că v-ați trezit. Cum vă simțiți?
- Tehiel. Tahiel! Ajută-mă! Trebuie să-l găsesc pe Karston! Știu că n-a murit! Mi-a promis că se va întoarce la mine!
- Te rog liniștește-te. Nu se mai întoarce, majestate. Din relatările martorilor, regele a ajuns chiar la sursa miasmei, însă a apărut un dragon negru luându-i pe toți prin surprindere. Regele a încercat să-l omoare, dar a fost pierdută urma lui. Mai târziu când garnizoana ducelui de Almiond în frunte cu acesta l-au căutat nu l-au găsit nici unde. Au găsit însă dragonul fără suflare cu sabia regelui ruptă în inima dragonului. Au mai găsit această batistă ruptă.
Tahiel i-a înmânat ce a mai rămas din batista legată de sabia regelui. Aceasta a recunoscut batista din prima, a fost batista pe care i-a dat-o soțului ei înainte să plece în luptă. Nu-i venea să creadă, încă credea că e prinsă într-un coșmar care nu se mai termină.
Nu se poate să fie mort... nu... nu Karston. Mi-a promis că se va întoarce la mine. Mi-a promis asta. Nu-și încalcă promisiunile, mai ales față de mine. Nu are cum... nu... nu!
A luat batista în mână și a dus-o la piept, începând să plângă din nou.
- Majestate vă rog nu mai plângeți. Trebuie să fiți tare acum pentru copii.
- Cum să fiu? Cum?! Soțul meu e dispărut și toată lumea îmi spune că a murit. Eu îl așteptam să-i spun că ne vom mării familia și voi îmi spuneți să fiu tare?! Toată lumea să plece! Vreau să fiu singură!
Au ascultat ordinul reginei, așa că au ieșit toți în afară de Tahiel. Acesta refuza să o lasă în stadiul ăsta singură. În zadar îi spunea să plece că acesta nu o asculta.
- N-ai de cât să mă bagi în temniță, eu nu te las singură când arăți așa. Ți-am echilibrat energia, dar va trebui să te liniștești, nu pot face mai mult. Copiii tăi pot fi în pericol. Înțelege odată. Crezi că regele dorea să te vadă așa?
- Nu înțelegi Tahiel. Mi-a promis că se va întoarce. Mi-a spus să îl aștept!
- Înțelege odată că nu se mai întoarce!
- Nu! Știu că se va întoarce!
- O să te resemnezi la un moment dat. Acum odihnește-te, ai nevoie de somn.
- Nu pot, trebuie să-l caut.
- Nu.
- Dar t...
Tahiel a adormit-o cu ajutorul puterilor lui și a ieșit din cameră. La ușă Anne, Ivy și Maximilian așteptau îngrijorați ca regina să se calmeze. Tahiel le-a spus că a adormit-o ca să se odihnească.
- Nu o lăsați să meargă să-l caute pe rege. E periculos în starea pe care o are.
- Așa vom face. Mulțumim.
- Dacă e ceva chemați-mă de îndată.
- Sigur că da.
Tahiel a plecat lăsându-i pe cei trei singuri.
- Ce facem acum sir Maximilian? Cu regele mort și regina în stadiul ăsta ce se va alege de regat?
- Săracul rege, nici nu a apucat să afle vestea că va fi tată.
- O să reușim cumva. Am încredere în regină că va face ce e corect.
Când s-a trezit regina aceasta a poruncit ca Maximilian să se prezinte de îndată la ea. Cât de repede a putut, acesta a ajuns în camera unde stătea regina.
- Maximilian, ce s-a întâmplat cu Ava? Ducele de Almiond unde e? Vreau să vorbesc cu el urgent.
- Din câte am înțeles, pasărea pheonix nu a fost de găsit nicăieri. Ducele a ajuns astăzi înapoi în capitală la reședința lui. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți nobili, iar armata noastră a rămas să ajute satele afectate de lupte.
- Cheamă-l pe duce de urgență la palat. Spune-i că vreau să vorbesc cu el ceva urgent ce nu poate aștepta. Cere-le și scuze că nu îi las să aibă o zi de familie împreună. Știu că ducesa abia aștepta să se întoarcă.
- Desigur majestate, acum mă și duc.
Acesta în grabă a ieșit din cameră și s-a îndreptat la conacul ducelui de Almiond. Ajungând acolo a fost întâmpinat de un servitor care l-a condus unde se afla ducele. Maximilian i-a transmis mesajul reginei, iar ducele nu a protestat și a mers la palat așa cum i s-a poruncit. Știa de ce e chemat la palat așa urgent, deși nu știa cum să-i spună reginei că soțul ei a murit. Ajunși la palat, ducele a fost condus în camera cuplului regal, unde regina îl aștepta. Intrat în cameră, ducele a văzut-o pe regină stând în pat într-un stadiu deplorabil. Era palidă și se vedeau cearcănele vizibile de la nopțile nedormite. A salutat-o respectuos, iar aceasta i-a spus să se așeze.
- Duce, spune-mi... ce s-a întâmplat? Spune-mi că nu-i adevărat ce am auzit.
- ...Majestatea ta, îmi pare nespus de rău.
- Duce, regele mi-a promis că se întoarce la mine și să am încredere în el. I-am dat o batistă tricotată de mine și mi-a spus că o să mi-o returneze când se întoarce... Am primit-o înapoi, dar nu cum mi-a promis el, ci ruptă și plină de sânge. Poți să-mi explici te rog? Ai fost alături de el, ce s-a întâmplat?
- ...Majestate, am avansat mult în a distruge monștrii și demonii din regiune, am ajuns chiar la sursa miasmei, dar înainte ca regele să distrugă sursa, un dragon negru a apărut din spate. Am încercat să-l omorâm, dar ne-a despărțit. L-a luat pe rege în gheare și a zburat cu el. L-am urmărit, dar a durat ceva să-l găsim. Când am găsit dragonul, regele nu era de găsit niciunde. Am găsit doar sabia lui ruptă în inima dragonului și batista pe care o avea mereu legată de sabie.
- ...Dar Ava? Pasărea mea phoenix? Trebuia să fie cu el.
- Așa a fost. Pasărea l-a urmărit, dar nu am găsit-o nici pe ea. Nu știm ce s-a întâmplat. Am presupus că regele și-a pierdut viața în lupta cu dragonul.
- Duce, cuvintele dispărut și mort sunt diferite. Spune-mi Derrick, ce să fac acum? Când regele mereu și-a dorit să-i ofer o familie, iar acum când în sfârșit îi pot oferi, el nu va ști niciodată că va fi tată? Ți se pare corect?
- Poftim? Ați spus că va fi tată? Dar asta înseamnă...
- Așa e, sunt însărcinată cu gemeni.
- Nu-mi vine să cred. Felicitări majestate!
- Crezi că mă pot bucura pe deplin? Nu, nu pot, pentru că soțul meu, tatăl copiilor mei nu va fi lângă noi să ne bucurăm ca o adevărată familie.
Ducele nu a spus nimic. Nu știa ce să-i spună. Știa că orice ar fi spus nu ar fi alinat durerea pe care regina o are în momentul de față. Și-a cerut scuze și i-a promis că dacă mai vrea să-l caute, familia Almiond va oferii sprijinul și resursele necesare pentru căutări. Aceasta i-a mulțumit și spunându-i să se întoarcă la Eleonora. Și-a cerut scuze pentru chemarea așa bruscă la palat, dar trebuia să știe ce s-a întâmplat cu adevărat. După ce ducele a plecat, Maximilian a fost din nou chemat și i-a spus să strângă o echipă și să meargă să-l caute pe rege. Știa că nu e mort, și cu cât trecea timpul, cu atât șansele ca el să mai trăiască se micșora. Maximilian nu a protestat, deși credea că e în zadar, dar avea și o fărâmă de speranță că regele e undeva prin pădure sau în vecinătate, rănit. A urmat ordinele reginei și a mers împreună cu un grup de gărzi să-l găsească pe rege. După aproape o săptămână, în sfârșit armata regală a venit înapoi la palat. Liderul aripii albastre și Carlton au mers la regină să raporteze situația din regat. Vivien încă nu și-a revenit de la vestea pe care a primit-o în legătură cu regele. Se simțea mereu obosită și nu știa ce să mai facă. Încerca din răsputeri să doarmă cât de mult, dar mereu îi venea în minte cuvintele celorlalți cum că regele a murit. De atunci nu s-a mai ridicat din pat fără a fi absolut necesar, făcându-i pe restul să fie din ce în ce mai îngrijorați. Carlton când a intrat pe ușă și a văzut-o s-a speriat. O cunoștea destul de bine pe regina lor ca să știe că femeia care stă în fața lor nu e aceași regină ca înainte. Nu mai vedea pe chipul ei nici un zâmbet sau fărâmă de viață.
- ...Majestate, nu mai fiți așa vă rog. Toți suntem devastați de pierderea regelui, dar trebuie să știți că nu sunteți singură.
- Majestate, permiteți-mi să mă prezint. Numele meu este Baldovin Nasir, căpitanul aripei albastre. Sunt onorat să vă întâlnesc în sfârșit.
- ...Îmi pare bine.