A doua șansă

Haos

- Uhh, unde sunt? Ce s-a întâmplat?
- În sfârșit te-ai trezit.
- Tu! Ce mi-ai făcut?!
- Eu? Nimic. Colegul meu a folosit puțină magie.
- Magie?
- Da, cum crezi că te-am scos din palat fără să observe nimeni? Prin teleportare.
- Ce vrei de la mine?
- Să dispari din peisaj. Nu ești demnă să stai lângă majestatea sa.
- Alton ești nebun. Nu-mi pasă ce faci cu mine, oricum vreau să mor, dar de Karston nu te atingi!
- Nu îți face griji , nu eu o să mă ating de el. Ducele o va face. În schimb eu o să mă ocup de tine.
- Nu îmi vine să cred că Karston are încredere în tine, l-ai trădat! Erai mâna lui dreaptă!
- Of of, nu este adevărat. Eu nu am făcut nimic. Doar s-a nimerit ca planurile mele să fie comune cu ale altuia, atâta tot.
- N-am să te las să îți iasă!
- Și ce poți să faci tu? După cum observ ești legată la mâini și picioare. O să plătești pentru insolența ta. Apropo, cineva vrea să te vadă.
- Nu îmi pasă, dă-mi drumul!
- Visează numai. Până atunci bea asta.
- Ce? Dă-mi drumul, ack!
Alton m-a forțat să beau un lichid albastru. Am început să mă simt amețită. Firai tu să fi de nenorocit! Cu ce m-ai drogat... Nu a durat mult și am adormit. Când m-am trezit eram pe o masă întinsă și legată atât la mâini și picioare cât și la ochi de data asta.
- Bună Vivien.
- Hmm hmm!
Încercam să vorbesc, dar nu puteam. M-am zbătut, dar degeaba.
...

Între timp la palat era o agitație imensă. Marele duce de Almiond a ajuns de urgență la palat la comanda regelui.
- Ce s-a întâmplat? Mi s-a spus să mă prezint de urgență la palat.
- Vivien a dispărut. Ajută-mă să o găsesc Derrick! Dacă i s-a întâmplat ceva rău? Sunt sigur că a fost răpită. Nu ar fugii fără să spună sau să lase un mesaj unde merge. Tot ce am găsit până acum este scrisoarea asta.
- De ce ești atât de sigur că nu a fugit? Din câte am înțeles nu au fost găsită nicio urmă de un atac la ea în cameră.
- O cunosc pe Vivi, nu ar face așa ceva!
- Și cum vrei să te ajut eu?
- Ești cel mai bun mag din regat. Poți să detectezi urmă de magie?
- Crezi că răpitorii au avut vreun mag printre ei?
- Cu siguranță. Nu aveau altă metodă de a o lua fără ca cineva să observe.
- Bine am să încerc.
Ducele a mers din cameră în cameră ca să găsească vreo urmă de magie, între timp Karston a citit din nou biletul pe care persoana de care s-a atașat în acest scurt timp a lăsat-o.
„Karston, dacă citești scrisoarea asta înseamnă că nu mai sunt lângă tine și niciodată nu voi mai putea fi . Mă bucur că te-am cunoscut. Pe zi ce trecea m-ai făcut să simt ceva puternic pentru tine. Mi-am dat seama că m-am îndrăgostit deși nu vroiam. Când m-ai întrebat dacă nu am găsit deja acea persoană specială... te-am mințit. Am găsit-o, acea persoană specială ești tu, Karston. Am încercat să mă mint că nu te iubesc să nu fie așa greu când am să mor. Am trăit o viață și nu mi-am mai dorit alta. Un lucru e sigur, te iubesc Karston! Îți iubesc felul protector și grijuliu de a fi cu mine. Îți iubesc zâmbetul acela frumos și când te înroșești ești adorabil. Am observat toate astea la tine. Sunt sigură că și ceilalți vor vedea ce incredibil ești. Sunt sigură că o să găsești o femeie care să fie demnă de marele rege Karston... Să nu mă uiți. O să fiu cu tine mereu în inima ta. Te voi veghea de sus, promit! Sper să nu stai supărat prea mult pe mine. M-ai făcut să mă simt specială pentru prima dată în viețile pe care le-am trăit. Îți mulțumesc pentru clipele frumoase pe care mi le-ai oferit în acest scurt timp de când ne cunoaștem. Dacă o să ne reîntâlnim într-o altă viață o să îți spun de data asta prin vorbe că te iubesc...  mereu o voi face regele meu. Să ai grijă de tine. Cu dragoste, Vivien Russell.”
-... Vivi.
Carlton și-a făcut apariția și i-a înmânat regelui o cutie cu un bilețel legat de ea.
- Majestate, am găsit asta pe masă.
- O cutiuță?
- Este atașat un bilet pe el.
Karston a deschis cutiuța și a scos un stilou cu o pană roșie la capăt.
- „La muți ani cu sănătate Karston! Sper să îți placă. Cu drag, Vivi!”
-... Cum decurge investigația?
- Am căutat orice indicii, nu am găsit nimic suspect. Am trimis gărzile deja să caute în capitală și prin împrejurimi. Am închis orice punct de ieșire din oraș. Nu au unde să fugă.
- Continuă căutarea, orice semn îmi spui numai decât.
- Da majestate!
- Karston, am găsit ceva.
- Derrick? Ce?
- Hai cu mine.
Cei doi au mers întrun birou care i-a atras atenția ducelui.
- Aici se simte urmă de magie. Cineva a folosit o vrajă de teleportare, pot să o simt.
- Știam eu! Poți afla unde s-au dus?
- Nu, dar a fost folosită magie neagră. E magie interzisă, nu multe persoane pot să o folosească.
- E mâna unui nobil.
- Exact. Numai cineva cu influență poate să facă rost de un mag care folosește magia neagră.
- Cheamă toți nobilii de îndată!
Era nervos. Se vedeau vizibil venele și mandibula bine tensionate. Când și-a dat seama că cineva a pus mâna pe persoana lui specială ca să îi facă rău și făptașul crede că poate să scape fără să-i fie tăiat capul îl scotea din sărite.
Ordinul lui Karston a fost pun în practică.
Eu eram ținută prizonieră și torturată de o nebună. Nu știam cine e. A avut în vedere să rămână ascunsă de privirea mea.
- Asta meriți că m-ai umilit în fața tuturor!
Femeia a luat un cuțit și mi la înfipt în mâna dreaptă.
- Aahh! T-te rog termină...
- De abia am început. Ai să implori să te omor!
Am auzit o ușă deschizându-se și niște pași apropiindu-se.
- Te-ai jucat destul. Trebuie să scăpăm de ea.
- Ai adus magul?
- Da, o să folosim magia neagră pe ea.
Magie neagră?! Cineva să mă scoată de aici! Karston! Mi-e frică...
Am auzit o a treia voce care făcea o incantație sau asta cred că făcea. Am simțit dintr-odată o durere în tot corpul, ca și cum toți nervii din corp erau gata să cedeze. Simțeam o energie imensă ce curgea prin mine, dar era atât de dureroasă încât am țipat încontinuu. Încet am început să nu mai simt nimic, iar țipetele mele s-au oprit. Ca și cum nu mai aveam suflet.
- A funcționat? Întreabă femeia intrigată.
- Nu știu, haideți să vedem.
- Alton m-a dezlegat la ochi, iar femeia a scos cuțitul care îmi era înfipt încă în mână. Nu am scos niciun sunet.
- Nu mai simte nimic?
- Hmm, așa se pare. Ce ar trebuie să vadă? Întreabă Alton în timp ce se întoarce spre mag.
- I-am sigilat sufletul, nu mai poate simții nicio emoție. Fericire, dragoste, tristețe, durere... nu mai simte nimic. În mintea ei e un coșmar care se va tot repeta până când vraja va fi ridicată. E ca un blestem pe scurt.
- Și ce visează?
- Cele mai mari frici. Cu cât sunt mai mari fricile cu atât energia neagră devine mai puternică și e mai greu de rupt. Nu o să reziste mult. În final o să moară.
- Splendid!
- Cred că regele nostru va primi imediat informarea de la tatăl tău. Eu mi-am îndeplinit obiectivul. Trebuie să plec, nu vreau să își de-a cineva seama că am lipsit.
Femeia și ce-i doi bărbați au plecat lăsând-o pe fată singură. La palat în schimb era o atmosferă de teroare. Toți nobilii au fost chemați de urgență la comanda regelui lor. Erau toți în sala tronului. Nici unul nu înțelegea de ce au fost chemați de urgență. Karston a intrat în sală foarte nervos și cu o privire asasină. În urma lui era ducele de Almiond și Carlton.
- Mă gândesc că nu știți de ce ați fost chemați toți aici.
Toți nobilii se uitau unul la celălalt crezând că cineva va ști despre ce vorbește regele.
- Toată lumea o știe pe domnișoara Vivien Russell. A fost partenera mea la balul de ziua mea. Acum că v-am reîmprospătat memoria, vă anunț că a dispărut, mai exact a fost răpită aseară. S-a folosit magie neagră pentru a scăpa fără urmă de un mag bine pregătit, iar în urma investigației am ajuns la concluzia că la mijloc este un nobil. Așa că ușurați-vă moartea și mărturisiți cine a avut această idee de a mă provoca.
Nu au întârziat comentariile și întrebările, frica făcându-și prezența și ea.
- Majestate, ce înseamnă asta? Cum să credeți că unul din noi a avut curajul să vă provoace?!
- Așa este majestate!
- Nu am făcut nimic cu fata aia!
Indignarea nobilimii a început să apară.
- Baroane Elspeth, pe acea fată cum îi spui tu, aveam de gând să o fac regina mea.
- Așa ceva e inacceptabil! Cum o fată din provincie care nu știe nimic despre cum se conduce un regat să devină regină?!
- Baroane, văd că gura îți merge fără tine.
Karston părea calm deși cuvintele spuse de baronul Elspeth l-a călcat pe culme. A scos sabia lui Carlton din teacă și cât ai clipi din ochi a înfipt sabia în inima baronului, omorându-l pe loc și făcând ca tăcerea să se așterne de frică.
- Mai are cineva ceva de spus despre decizia mea?
Niciunul nu a spus nimic, toți erau speriați de moarte. Știau că nu trebuie să îl enerveze pe rege.
- Am trimis gărzile la fiecare în parte pentru percheziție. Vă previn de acum, vinovatul va implora să îl omor!
- Majestate! Am primit o informare!
Un gardian a intrat glonț pe ușă și i-a înmânat bilețelul regelui care l-am citit de îndată.
„Vrei fata înapoi? Să fi la asfințit în piața din centrul orașului, altfel poți să uiți definitiv de ea.”
- Blesteme!
- Majestate vă rog să vă calmați!
- Cum Carlton?! Cum?!  Alton, unde e Alton!
- Aici sunt sire.
- Fă pregătirile pentru când o voi aduce înapoi pe Vivien, vreau cel mai bun doctor! Carlton! Vreau să pregătești gărzile. Vreau să stați în umbră și să fiți gata pentru orice!
- Sire, s-ar putea să fie o capcană!
- Alton, ți-am dat un ordin. Execută-l, acum!